Noi oamenii suntem domni si doamne ale vietii numai atata vreme cat traim pe acest pamant. Din clipa in care am incetat de a mai fi prezenti pe acest glob, inceteaza si acest titlu de domnie, care ne-a fost dat prin creatie, "de a fi stapani si domni peste tot pamantul" (Facere 1:28). Domnia, noi am primit-o de la Creatorul a toate si al vietii, nu prin vazute cununi puse pe capetele noastre, ci prin acel invizibil suflu de viata revarsat in adancul fiintei noastre, care ne da harul acestei demnitati. De la El am primit aceasta domnie si atata vreme cat El ne-o acorda o avem si noi, incat bine s-a spus, noi suntem "domni ai Domnului".
Domnia vietii vesnice o are numai Creatorul Vietii insesi si Ziditorul a toate celor vazute si nevazute.
Numai El e cu adevarat singurul Conducator al vietii intru eternitate. Si Dumnezeu Tatal nu numai ca L-a inviat din morti, dar L-a si asezat de-a dreapta Sa, ca "Stapanitor si Mantuitor" (3:15). Iar Domnul Iisus Hristos Insusi o spune, "mort am fost si iata sunt viu in vecii vecilor" (Apocalipsa 1:18). Si chiar si trupul omenesc care a fost pieritor in El, dupa Inviere a ajuns sa fie un "trup al gloriei" nemuritoare (1 Corinteni 15:44), impartasindu-i si lui darul Dumnezeirii Sale, care in veci nu are moarte. El e Acela care a "inlaturat moartea pe veci" (Isaia 25:8). Si El va paste - omenirea - ducandu-o la izvoarele apelor vietii (Apocalipsa 7:17).
Iata pentru ce in cuvantul de la Pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Apostol Petru, cutremurat el insusi de Domnia Dumnezeiasca a Domnului nostru Iisus Hristos, cauta sa zguduie sufleteste si pe poporul ebreu, citind cele ce insusi imparatul David a spus despre darurile vietii celei vesnice pe care omenirea le primeste de la Dumnezeu Cel ce este de-a pururea viu.
"Am vazut pe Domnul totdeauna inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea ca eu sa nu ma tulbur; de aceea inima mea a fost plina de bucurie si limba mea s-a bucurat; chiar si trupul meu se va odihni intru nadejde, pentru ca nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe Cel Sfant al Tau sa vada stricaciunile. Tu ai facut cunoscut mie caile vietii; Tu m-ai umplut de bucurie cu prezenta Ta" (Faptele Apostolilor 2:25-28).
Acestea sunt darurile vietii celei noi pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a adus tuturor ucenicilor Sai din toate veacurile si de pretutindenea, care prin El au un pas la nemurire, caci si pe cei morti El ii inviaza, avand bucuria de a fi de-a pururea "in prezenta Sa". Acesta este darul Vietii celei noi pe care noi oamenii putem sa-l avem cu Domnul nostru Iisus Hristos. "Calea Vietii" ne-a deschis-o Insusi Dumnezeu. Gloria Invierii Sale e gloria si a invierii noastre. Trairea intru eternitate cu El e marea bucurie a nemuririi noastre. Cu Dumnezeu viata noastra nu se sfarseste pe acest pamant, ci se continua cu El intru eternitate. De la El am venit, cu El se cere sa traim si la El vom merge pentru a avea si noi, cu El, viata Sa cea vesnica!
Pr.
(din volumul "De la Antim la Pocrov - marturii si marturisiri", New York, 1984)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.