Unde-s multe iluzii omenesti, acolo-s si multe deziluzii! Unde iluziile se urzesc panzis, acolo adesea ajungem sa punem piciorul in golul tuturor deziluziilor. Cand socoti ca omul e totul, abia atunci bagi de seama cat de mult te-ai inselat. Abia atunci singur simti ca ti-ai atras blestemul profetului de demult, care spune: "Asa zice Domnul: Blestemat este omul care se increde in om, si-si face carnea lui brat si a carui inima se departeaza de Domnul" (Ieremia 17: 5).

Oamenii adesea si-au sprijinit iluzia fericirii lor pe fragedele frumuseti ale tineretii, dar curand vestejirea lor si amarurile sfarsitului i-au adus in grele deziluzii.

Unii si-au legat iluziile vietii lor de anumite persoane puternice in dinamica lor revarsare de gand, de cuvant, de bogatie si de forta politica, dar cand toate acestea s-au prabusit, au atras pentru ei cutremuratoare deziluzii, chiar mai inainte de sfarsitul acelora ce semanau numai iluzii.

De aceea, pe drept spune Apostolul tuturor neamurilor: "Sa urmati credinta invatatorilor vostri, privind cum le-a fost sfarsitul vietii". Numai atunci si numai pe unii ca acestia sa-i ai in cinstire. Nu-ti face de un om iluzii mai inainte de a vedea daca sfarsitul lui a fost binecuvantat de Dumnezeu.

Dar si cei mari de la conducerea acestei vieti, aceeasi plangere o au despre cei mici din jurul lor si despre cei apropiati prieteni ai lor, vazandu-i adesea printre dusmanii si ucigasii lor chiar:

— Et tu, Brute? Si tu, Brutus, esti printre cei ce ma ucid? .

In aceeasi ordine istorica, popoarele si omenirea au putut constata care sunt iluziile si deziluziile din propria lui istorie. Iata, revolutiile au pornit de la dorinta sfanta de libertate, egalitate si fraternitate si la ce deziluzii au ajuns cand toate acele iluzii le-au sprijinit numai pe oameni? De n-ar fi sa pomenim decat cea mai celebra dintre ele, Revolutia Franceza. Oare cum s-a impus? Nu prin cea mai sangeroasa tiranie? Si cum s-a mentinut? Nu prin teroare si ucidere? Si ce-a atras dupa ea? Nu tirania imperialista a unui alt om? Iata iluzii si deziluzii omenesti din viata popoarelor.

In aceeasi ordine politica, de conducere a popoarelor prin forta, nu au aparut in viata neamurilor oameni care au fluturat iluzii si iar iluzii, ca in cele din urma, pierzand razboaie sangeroase, sa se prabuseasca in cea mai intunecata prapastie a tuturor deziluziilor? Nu e cazul sa pomenim nume, perspectiva istorica nefiind prea indepartata.

Dar sa ne aruncam privirile spre indepartari mai mari, in care, in ordinea istorica a omenirii, intervine mai clar o alta ordine. E vorba de ordinea divina. O, cu ce dragoste a unei dulci iluzii de fratietate nu s-a dus tanarul Iosif la fratii lui ce se aflau cu turmele in indepartatele campii? Si ce cumplite deziluzii a avut, cand fratii lui intampinandu-l l-au aruncat in adancul intunecat al unei fantani parasite, pecetluindu-l cu o piatra si cum apoi l-au vandut la niste calatori streini, condamnandu-l la o exilare cu totul dusmanoasa! Iata iluzii si deziluzii in ordinea istorica a omenirii.

Dar mai central, in istoria omenirii, se infatiseaza Divina Persoana a lui Iisus Hristos, care a venit sa aduca comoara cereasca a mantuirii intregii omeniri. Dar cu ce ura L-au intampinat oamenii carora El le dadea nu numai pamantul, dar si Cerul! L-au condamnat la moarte, rastignind pe Binefacatorul lor. Iar ucenicii: "unul L-a vandut, altul L-a tagaduit si toti au fugit! " Iata iluzii si deziluzii in ordinea istorica a omenirii!

Insa in clipa in care omul a incheiat si a pecetluit deziluziile lui, a intervenit Dumnezeu in ordinea istorica, schimband totul, cum spune Sfantul Clement Alexandrinul: "apusul in rasarit". Si prin Invierea Sa a dat un nou rasarit de soare, care ramane de-a pururea stralucitor in viata omenirii. Iata ce prefaceri fundamentale ale iluziilor si deziluziilor s-au adus in ordinea istorica, atunci cand a intervenit Divinul!

La fel si in cazul lui Iosif, cand Dumnezeu a intervenit in ordinea istorica a iluziilor rautacioase ale fratilor lui, vedem la ce inalta demnitate e inaltat Dreptul si ce spune el acestor frati rai, care acum stau cu fruntile plecate la picioarele lui:

Iata, voi ati uneltit impotriva mea rele, dar Dumnezeu le-a intors in bine.

Si in numele Domnului, el le-a aratat bunatate.

De asemenea si in viata prigonitorului Saul, care avea cu el iluziile rabinatului, ca sa aduca la deziluzie crestinismul, cand in aceasta ordine omeneasca gresita a intervenit Divinul, pe calea Damascului, a facut din prigonitor un Apostol si din deziluzie un etern crez de mantuire pentru el si pentru toti oamenii. La fel si intregul colectiv roman al unui intreg imperiu care-si facuse o gresita iluzie omeneasca, de a reduce la deziluzie pe crestini si crestinismul, in clipa in care a intervenit Divinul iluziile politicii romane s-au prabusit si deziluzia a fost aceea care a ajuns sa fie eternul crez de izbavire si progres al tuturor neamurilor de oricand!

In toate acestea nu e vorba de inchipuiri, ci de realitati istorice din ordinea umana, peste care, in clipa cand intervine ordinea divina, se nasc acele realitati eterne, care duc la adevarata salvare a omenirii.

Parintele Vasile Vasilache

(Text din volumul "De la Antim la Pocrov- marturii si marturisiri”, publicat in 1984 la New York)

.