Liturghia zilnica a credinciosilor
Slujbele neincetate din-afara Bisericii
Mare parte dintre oameni se vor lipsi pe ei insisi de dragostea lui Dumnezeu, din pricina vietuirii lor nefiresti, din pricina ignorantei si a lipsei de ravna duhovniceasca. Nu eu sunt aspru, ci aspru este cuvantul propovaduirii, mangaietor dar si aspru. Ceea ce ma straduiesc sa fac este doar sa reamintesc cuvintele lui Hristos, care zice: "Larga e poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla." (Matei 7,14)
"Noi, care traim acum in legea Evangheliei, daca vom savarsi aceleasi pacate ca si cei care nu cunosc Evanghelia, nu vom primi aceleasi pedepse ca ei, ci cu mult mai cumplite, pentru ca ne-am bucurat de un dar mai mare, pentru ca participam la o invatatura mai desavarsita, pentru ca am fost cinstiti cu o cinste mai mare" (Sfantul Ioan Gura de Aur).
Liturghia de zi cu zi este ceva pierdut in mintea crestinilor de azi. Din pacate, odata iesiti pe usa bisericii, ei uita pana si cuvintele predicii. Am ajuns sa simtim ca "ne-am facut datoria" doar prin participarea fizica la slujbe, si acestea o data pe saptamana. Nu ne dam seama cat de penibil este aceasta vedere, de parca Dumnezeu ar avea nevoie de prezenta noastra acolo.
In biserici trebuie spus, iarasi si iarasi, cuvantul Mantuitorului: "Voi sunteti lumina lumii. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri." (Matei 5,14,16) Slujba zilnica a laicilor, a mirenilor este o teologie practicaa. Cuvintele lui Hristos care zic: "Mergand, invatati toate neamurile." (Matei 28,19) "se adreseaza fiecarui botezat (...) laicul fiind chemat sa marturiseasca neincetat".
In rugaciunile de la Slujba Mirungerii se arata atat de frumos aceasta datorie a crestinului, indiferent de ce cale ori slujba ar urma in viata: "Pazeste sufletul lui in frica Ta cea mantuitoare, (...) in tot lucrul si cuvantul bineplacand Tie." Crestinul trebuie sa slujeasca lui Dumnezeu cu tot lucrul si cu tot cuvantul.
Olivier Clement simte si el aceasta dureroasa lipsa a marturisirii neincetate prin detaliile vietii crestinilor de rand. "In epoca noastra, care vrea sa stapaneasca lumea (...) cata nevoie e de oameni care sa accepte cu smerenie slujirea preoteasca a lumii; in chip umil si totodata in chip imparatesc, ca monahii." Aceasta lucrare a mirenilor nu prezinta nici un risc pentru crestinii cei iubitori si supusi preotilor lor. Celor care ar intelege gresit aceasta, Sfantul Clement Romanul, in Epistola sa catre Corinteni, le spune: "Fiecare dintre noi, fratilor, sa caute, cu cucernicie, ca in propriul sau rang sa fie bineplacut lui Dumnezeu, avand constiinta curata si nedepasind canonul randuit slujirii lui."
Prezenta crestinului in lume este "ca o epicleza, o perpetua chemare a Duhului Sfant pentru ziua ce va sa vina, pentru munca si roadele pamantului, pentru truda oricarui muncitor sau savant cu ochiul curatit de rugaciune". Totul incepe, se dezvolta si se incheie in Biserica. Tot asa, totul incepe, creste si se implineste in familie. Ceea ce se spune in biserica se aduce in familie, iar din familie in lume (in bloc, in oras, in sat). Alexandre Schmemann spune ca "familia e prelungirea Bisericii in lume si aducerea lumii in Biserica".
Sfantul Ioan Gura de Aur, gandindu-se la roadele aduse de Apostoli, prin harul primit de la Hristos, spune: "Daca Apostolii au fost numai doisprezece si au intors la credinta atatea orase si tari intregi, gandeste-te la ce inaltime va ajunge credinta noastra, daca toti am fi dascali prin viata noastra virtuoasa!" Ce ar fi daca fiecare dintre noi s-ar gandi mai mult la aceste cuvinte ale sfantului?
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.