Nu sunt cel care pare a fi:
Domne, tamaduieste-ma!
Vai mie, ce osândă mă aşteaptă şi de ce ruşine sunt vrednic! Cele ascunse ale mele nu sunt ca cele din afară; vorbesc despre despătimire, dar mă gândesc zi şi noapte la patimi de ruşine; am neprihănirea pe limbă, dar în cuget mă îndeletnicesc cu netrebnicii.
Vai, ce încercare mă aşteaptă! Cu adevărat, port chipul cucerniciei, însă nu şi puterea ei. Cu ce obraz mă voi apropia de Domnul Dumnezeu, Care ştie tainele inimii mele, fiind vinovat de atare netrebnicie? Stând la rugăciune, mă tem ca se va pogorî foc din cer şi mă va mistui cum i-a mistuit foc de la Domnul pe cei ce oarecând au ars în pustie tămâie străină.
La ce mă pot aştepta când mă apasă o asemenea sarcină de păcate? Arsă îmi este inima, întunecată îmi este mintea şi mi s-a schimbat cugetarea evlavioasă: pururea mă întorc la borâtura mea, ca un câine.
Nu am indrâznire înaintea Celui care cearcă inimile şi rărunchii; nu am gânduri curate; nu am lacrimi în vremea rugăciunii, cu toate că suspin, şi plec faţa mea acoperită de ruşine, şi mă bat cu pumnii în piept - această locuinţă a patimilor, această făurărie a gândurilor viclene.
Ştii, Doamne, patimile mele cele ascunse în întuneric; cunoşti rănile sufletului meu. Aşadar tămăduieşte-mă Doamne, şi tămăduit voi fi cu adevărat. Dacă nu vei zidi Tu casa sufletului meu, în zadar mă voi osteni zidind-o de unul singur.
Ce-i drept, câteodată mă pregătesc şi singur să ţin piept patimilor când se războiesc împotriva mea, însă şiretenia şarpelui îmi slăbănogeşte puterile sufleteşti cu iubirea plăcerilor, şi mă las bătut. Deşi nimeni nu-mi leagă mâinile în chip văzut, patimile nevăzute mă mână ca pe un rob.
Luminează, Doamne, ochii inimii mele, ca să cunosc toată viclenia şi răutatea patimilor. Harul Tău să mă adumbrească, încât să pot ţine piept, încingând coapsele mele cu bărbăţie.
Tu, Doamne, ai făcut oarecând lesne de străbătut norodului Tău marea nestrăbătută. Tu ai dat apă din piatră seacă norodului Tău însetat. Tu singur, cu harul Tău, l-ai mântuit pe cel căzut inre tâlhari. Milostiveşte-Te şi de mine, că şi eu am căzut în mâinile tâlharilor şi sunt legat ca un rob de cugetarea cea rea.
Nimeni n-are putere să vindece împătimirile sufletului meu, afară de Tine, Doamne, Cela ce stii adancurile inimii mele. Indura-Te, dar, pentru milostivirile Tale, si mantuieste-ma!
Sfantul Teofan Zavoratul
Psaltire, Editura Sophia
Cumpara cartea Psaltire
.
-
Sfantul Teofan Zavoratul
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.