Eram odată la mănăstire şi m-am întâlnit cu un tânăr profund dezorientat, tulburat adânc de nişte opinii străine de ortodoxie, de adevărul credinţei. Sfâşiat între frământările interioare şi revolta cum că nu este înţeles, veni cineva să-l alunge, spunându-i pe faţă că e eretic şi nu are ce căuta aici, la mănăstire, sa tulbure lumea.

Tocmai atunci era pe acolo şi Cuviosul, care o opri cu blândeţe, dar şi cu fermitate pe persoana care se mâniase pe cel ce greşea şi nu se putea scula singur din cădere. „Măi, tăticule, aici sunt probleme mai grele.,.", şi îl luă deoparte pe tânăr şi începu să-i vorbească.

Intâmplător eram şi eu pe acolo şi, neobservat pe moment, am ascultat câteva fraze minunate, râul curgător de teologie şi doctorie duhovniceasca cu care a întâmpinat spiritul răvăşit al tânărului şi l-a atras, i-a liniştit pe dată revolta prin uimirea pe care a zămislit-o frumuseţea adevărului viu, revărsat din gura plină de har a Cuviosului.

Oprită în uimire, mintea tânărului s-a rănit de adevăr, şi-a uitat de violenţă şi a ajuns la păşune lină, ascultând cu atenţie şi interes cuvintele Avvei.

Când m-a zărit, Părintele Ghelasie m-a certat că stăteam cu gura căscată, sorbindu-i vorbele şi, cu mare grijă pentru miletul cel rănit, ca sa nu fie tulburat de prezenţa străină şi să-şi Închidă iar inima, mi-a zis: „Fiule, nu te supăra, lasă-ne singure ca avem noi ceva de vorbit, iar apoi vorbesc şi cu frăţia ta!' . Nu ştiu ce au vorbit mai departe, dar am ştiut cu adevărat că Avva ieşise în căutarea aproapelui pierdut, vorbind mai întâi de toate sufletului lui însetat de frumuseţe şi adevăr mai degrabă decât încercând a-i impune o autoritate, o normă pe care raţiunea lui tulburată n-o recunoştea.

***
Avva Ghelasie îi călăuzea pe ucenici prin sfaturile şi canonisirile sale de Dumnezeu insuflate pe calea cea strâmtă a „neabătutei urmări duhovniceşti", întru care însuşi Domnul se preaslăveşte. Drept aceea sfătuia ca, înaintea unei alegeri în viaţă, să nu se aleagă calea ce pare mai comodă şi uşoară, căci prin calea mai grea, mai dificilă şi plină de încercări omul nu împlineşte doar un scop trecător, dar se zideşte şi pe sine, se şlefuieşte pe sine pe asperităţile căii, îşi adânceşte puterea cugetului şi află bogăţia simţirii înţelegătoare, îşi întăreşte voirea spre unirea cu voia lui Hristos. Această dăruire de sine în focul greutăţilor o numea Avva răstignire vie, adică răstignire de bună voie pentru dragostea lui Hristos, pentru ca lumea să întâlnească şi să se unească cu Dumnezeu.

Erau şi unii care considerau că Părintele Ghelasie e puţin cam expeditiv la spovedanie, dar aceştia nu-l înţelegeau pe ieromonahul păzitor al duhului isihiei, nu luau îndeajuns aminte la faptul ca Părintele se păzea nemişcat în starea închinării-rugăciunii neîncetate, iar din însăşi această stare el vedea cu duhul esenţialul, primea de la Domnul cuvântul de folos care ţintea spre miezul problemei duhovniceşti ce îi stătea înainte.

De aceea, cei ce veneau cu încrederea şi cu atenţia inimii găseau mult folos în cuvântul viu şi lucrător ai Părintelui, simţindu-se nu numai mângâiaţi, dar şi aflând în ei o vie dorinţă lăuntrică de a pune în practică, de a întrupa acest cuvânt hi anilor zămislit din liniştea rugăciunii neîncetate.

Se întâmpla uneori ca la spovedanie preotul să dea foarte multe staturi, dar credinciosul să se aleagă cu foarte puţin sau poate chiar cu nimic, poate din pricina că cuvântul - sfatul nu e născut din rugăciunea curată către Dumnezeu, nu e îmbrăcat în lumina harului, ci vine dintr-o stare mai mult sau mai puţin amestecată cu duhul lumii, şi nu are putere să-şi înfigă adânc rădăcinile în pământul uscat al inimii, sau nu atinge punctul propriu şi unic, tainic si fierbinte al fiecărei persoane de întoarcere a minţii către Dumnezeu, nu trezeşte acea întoarcere a minţii care deschide porţile împărăţiei Corurilor, şi anume pocăinţa.

Pe de altă parte, credinciosul nu găseşte putere ca din mulţimea de sfaturi să extragă esenţialul, ceea ce trebuie în primul rând avut în vedere, practicat şi întrupat. Nu este neapărată nevoie de multe cuvinte pentru rodirea duhovnicească, iar aceasta se vede mai ales în cazul Părinţilor văzători cu duhul. Duhovnicia este o taină a naşterii cuvântului de Dumnezeu insuflat Duhovnicul naşte, din lucrarea târnei dumnezeieşti şi din liniştea feciorelnic? a inimii, cuvântul dăruit de Dumnezeu, îl naşte într-un pântece sufletesc.

Duhovnicul îşi asumă o cruce pe care o poarta împreună cu Hristos, Hristos răstignind pe ea păcatele ucenicului în sfânta haină a mărturisirii. De asemeni, spunea Awa, duhovnicul este un iconom, dar si pazitor al rodului din din Pomul Vieţii, Sfintei Împărtăşanii, asa incat ucenicul sa se oprească la hotarul de taina al impărtasirii, în canonul cercetării de sine şi închinării duhovnicesti, al plinirii ascultării şi al creşterii la condiţia euharistica a cuviinciosiei inainte de a primi Trupul şi Sângele lui Hristos.

Căci pentru a primi Sfânta împărtăşanie cu acea cuvenită stare de întâmpinare, a simţirii întru cunoştinţă, e nevoie ca mai înainte să se facă şi această deschidere a inimii prin inchinarea duhovnicească şi plinirea ascultării. Ascultarea, dă inimii receptivitatea duhovnicească, iar chipul închinării de sine şi a toate către Dumnezeu este chipul deschiderii uşilor de altar pentru împărtăşirea cea fără de osândire.

Asumarea în duh de către Cuviosul a destinelor ucenicilor se concretiza în multe şi neaşteptate forme. Intrând in chilia lui, aveai sentimentul că ieşi din lume, iar stările şi gândurile amestecate şi frământările chinuitoare ale lumii îţi erau parcă luate cu mâna. Te şi mirai de multe ori cum de dădusei atâta importanţă unor probleme, priveai greutăţile ca pe ceva aparţinând de firescul vieţii in drumul ei spre inveşnicire in lumina iubirii lui Dumnezeu. Toate nemulţumirile şi lamentările păreau acum ceva forţat, o caricatură a adevărului viu, a carui icoana alunga umbrele păcatului, ale amăgirii.

De multe ori, un simplu „nu baga de seamă" ne liniştea mintea agitată şi preocupată de o problema neesentială creşterii duhovniceşti, ferind-o de obsesii. Parintele simttea cu duhul aceasta fermentare a cugetului pătimaş şi atunci nu intra in explicaţii şi disecări care l-ar fi răscolit şi mai mult pe ucenic şi ar fi dus la o complexificare a problemei, ci oprea in chip simplu, cu cuvântul şi cu duhul rugăciunii care îl invaluia, curgerea plină de frământare a patimii. Ne sfătuia şi pe noi să evităm împotmolirile în false probleme şi răscoliri ale complexelor patimilor, ferindu-ne de cufundarea spiritului critic şi a părţii sentimentale in hăţişurile patimii bântuite de duhul necurat.

Primul ajutor stă tocmai in oprirea curgerii patimii prin "spălarea cu duhul" in gestul închinării către Domnul a acestui complex sfâşietor şi fără ieşire. Revenirea la firescul simplităţii, ieşirea din propriul complex al bolii duhovniceşti îndreptarea lui prin rugăciune către Dumnezeu aduce acea liniştire in care harul lucrează tainic spre tămăduire.

Este fundamentală pentru modalitatea isihasiă această oprire - nebăgare în seama a sugestiilor, gândurilor şi simţirilor izvorâte din complexele patimii, care se fac ca un zgomot de fond ce tulbură întoarcerea minţii spre locul inimii, locul întâlnirii omului cu Dumnezeu.

Astfel, arată Cuviosul Ghelasie, taina închinării isihaste este taina opririi - odihnei trupului în închinare de gest, a minţii în închinare de cuvânt, şi a sufletului în închinare de duh. Oprirea implicării în războirile ispitei şi complexelor pătimaşe care blochează creşterea şi mişcarea duhovnicească în lumina lui Dumnezeu sunt tocmai deschiderea spre lucrarea harului in noi, noi recunoscându-ne neputinţa de a lupta si a ne tămădui prin propriile noastre puteri. Căci acestea sunt pervertite de deprinderea cu multele straturi ale amăgirii, sunt a ruperile de multele pieliţe ale păcătuim.

Florin Caragiu

Fragment din cartea "Cuviosul Ghelasie Isihastul", Editura Platytera

Cumpara cartea "Cuviosul Ghelasie Isihastul"


 

• Parintele Ghelasie de la Frasinei
  Publicat in : Parinti
• Parintele Ghelasie - o intalnire in lumina unui chip indumnezeit
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: