In transformarea patimilor există un aspect negativ şi unul pozitiv şi trebuie văzute ca două laturi ale unui bănuţ. De aceea vorbim de transformarea unei patimi în loc de eradicarea ei. Este cu totul posibil să elimini un păcat din viaţa ta, oprindu-te de la acel obicei prost de a săvârşi acel păcat, dar tot să fii prins în stresul şi tensiunea pe care el le produce în noi. Cum se poate asta, când ne luptăm din greu să eradicăm ceva rău din sufletele noastre? Ne întrebăm dacă, într-adevăr, a meritat efortul. Evident că a meritat; ai parte de vindecare de fiecare dată când scoţi o otravă din sufletul tău. Dar s-ar putea să nu beneficiem de tot folosul vindecării, deoarece am lăsat o gaură în locul păcatului; nu l-am înlocuit cu nimic pozitiv.

Iisus vorbeşte despre un om din care a scos un demon din viaţa sa, doar ca mai mulţi demoni să se sălăşluiască în el. „Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi, negăsind, zice: «Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit». Şi, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi" (Luca 11, 24-26). Demonul a fost scos şi s-a făcut ordine în casă, dar pentru că nu a fost înlocuit cu nimic pozitiv, a mai fost loc unde să locuiască demonii. Dacă doar înlăturăm ceva negativ, în loc să încercăm să îl transformăm în ceva pozitiv, lăsăm un gol urât atât de natură, cât şi de demoni.

De exemplu, dacă un om se luptă cu viciul pornografiei, poate să se oprească de la a se uita la poze explicit sexuale şi să se debaraseze de reviste şi înregistrări. El poate, prin luptă serioasă, post şi rugăciune, să oprească ispita de la a-i pătrunde în minte - o perioadă. Dar dacă nu începe să se uite la femei într-o manieră pozitivă, ca fiinţe umane care să fie iubite precum sunt iubite de Dumnezeu, şi nu ca la obiecte sexuale, şi dacă nu începe să realizeze că sexul este un dar de la Dumnezeu menit să exprime o dragoste adâncă şi permanentă, şi nu o modalitate de satisfacţie, va avea alţi demoni care vor veni să se sălăşluiască în el.

O patimă nu o vei putea transforma decât dacă vei înlocui negativul cu un pozitiv. Sfântul Pavel a scris odată despre un om care a fost un tâlhar, sfătuindu-ne: pune-l la lucru de mână, spre folosul altora. Dacă doar se opreşte din furat, este un hoţ temporar fără lucru. Dar dacă se îngrijeşte de ajutorarea altora, negândindu-se la sine şi la patima sa, poate transforma negativul în ceva pozitiv şi, probabil, va înfrânge patima. Dacă îţi place grădinăritul, îţi va răsuna idea de a scoate viciul şi a planta virtutea. Ideea este că acea tranformare implică schimbarea naturii patimi- lor noastre, nu doar purificarea lor. Dacă aceasta nu ne este cu putinţă, ne izolăm şi eşuăm.

Ce fel de virtuţi pot fi cultivate pentru a înlocui patimile? Smerenia este o mare virtute, fără de care niciun creştin nu este vrednic de numele său. Astfel de instrumente sunt roadă (sau acţiunea) Duhului, care lucrează în sufletele noastre, trăind şi crescând în harul lui Dumnezeu. Până când nu vom învăţa să-i apreciem pe alţii şi ideile lor, cel puţin ca şi pe noi, şi să recunoaştem că nu avem întotdeauna dreptate, ne vom lupta continuu cu iubirea de sine şi cu mândria.

Alte virtuţi sunt numite în Scriptură roadă Duhului: „Iar roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege" (Galateni 5, 22-23). Poţi practica dragostea căutând ceea ce este spre folosul altora şi nu al tău. Poţi transforma lăcomia prin post, mânia prin răbdare, lenea prin muncă fizică. Trudeşte-te la stăpânirea de sine pentru ca reacţiile tale la oameni şi situaţii să nu fie pricină de păcat. Caută să îţi ocupi mintea şi sufletul cu binele şi cu lucruri sfinte. „Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul" (Filipeni 4, 8).

Câteodată, putem cădea în iad, meditând la toată mizeria care pare să copleşească lumea, îngăduindu-i să ne împovăreze inimile. O parte din efortul nostru duhovnicesc ar trebui să fie vederea binelui, pentru a ne bucura de el. Aceasta poate fi diferit de la unii la alţii - pentru unul Mozart, pentru altul Johnny Cash; dar. orice este bun şi frumos este ortodox, deci, bucură-te de el. O altă modalitate prin care am putea să transformăm patimile este să acceptăm, într-o manieră plăcută lui Dumnezeu şi cu răbdare, durerea pe care ele o pot cauza în viaţa noastră. Un suflet care se luptă cu patimile este un suflet neastâmpărat, şi Dumnezeu are câteva mijloace de a-l stăpâni; durerea este unul dintre ele. Dacă putem accepta ca fiind din mâna lui Dumnezeu dificultăţile care vin asupra noastră, putem transforma patimile. Durerea pe care o putem îndura în viaţa aceasta poate fi un mod de mortificare a patimilor şi de purificare a sufletului. Nu fiecare are de-a face cu durerea; pe de altă parte, Dumnezeu nu a spus niciodată că dacă am făcut toate cele de trebuinţă şi credem că merităm ceva mai bun, vom scăpa nerăniţi în viaţa aceasta. Da, am putea fi nerăniţi sufleteşte, dar aceasta este o altă chestiune.

Deci, durerea şi suferinţa, acceptate cu răbdare şi unite cu suferinţa lui Hristos, pot fi un mijloc de curăţire şi unire. „Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica" (Coloseni 1, 24). Ce ar putea lipsi din ce a suferit Hristos pentru Biserica Lui?
Partea mea în Ea, dacă asta este voia Domnului pentru mine. Astfel, este esenţial să înţeleg că ceea ce sufăr în această lume este pentru transformarea şi mântuirea mea. Dumnezeu îi dă sufletului, care este înnegrit şi pricăjit, întâi iertare şi, apoi, har, ca să poată fi răstignit în trup şi să aibă ceva de oferit lui Dumnezeu, unit cu Hristos.
Durerea fără sens este un lucru cu adevărat de speriat, dar pentru creştini ea are semnificaţie. Este modul prin care ne putem curaţi sufletele şi transforma patimile, mai ales dacă ne-am delăsat de la strădania ascetică. Realitatea este că durerea pe care o ai la genunchi poate e din cauză că nu ai stat destul în genunchi la rugăciune, că nu te-ai curăţit prin post şi stăpânire de sine. Pentru lumea care a fost învăţată să evite disconfortul ori de câte ori este posibil, aceasta pare nebunie, dar este învăţătura sfinţilor.

Un cuvânt de avertizare: sunt oameni care aparţin pe viaţă Societăţii masochismului creativ, care îşi petrec viaţa căutând modalităţi de a răni, delectându-se cu durerea cu un entuziasm vrednic de o cauză mai bună. Nu deveni unul dintre ei. încercarea de a trăi o viaţă plăcută lui Dumnezeu într-o lume decăzută va provoca luptă şi durere - fie duhovnicească, fie emoţională sau fizică. Nu este necesar să căutăm durere. A face acest lucru nu este duhovniceşte, ci bolnav. Nu va transforma nicio patimă, ci, probabil, va hrăni câteva.

Cel mai bine este să lucrăm cu patimile una câte una şi nu în totalitate. Poate fi intimidant să stai cu toporul în mână în faţa unei păduri întregi, dar dacă o iei copac cu copac poţi face ceva progres în a-i tăia. Dacă ai o patimă care pare să le guverneze pe toate celelalte, atac-o pe aceea prima dată, din moment ce este puţin probabil că vei înainta împotriva celorlalte până nu o vei izbi pe cea mare. Aceasta nu înseamnă că între timp poţi să continui cu alte păcate, dar poţi să îţi axezi efortul principal pe una, în timp ce continui să te menţii pe poziţie împotriva celorlalte.

Roagă-te cu râvnă, nu deveni descurajat de luptă; caută îndrumare şi povaţă bună. Patima nu a apărut peste noapte, şi nici vindecarea nu va veni astfel, dar cu perseverenţă şi cu harul lui Dumnezeu ne putem curaţi sufletele.

Pr. Michael Keiser

Indrumator de viata duhovniceasca, Ed. Reintregirea

Cumpara cartea "Indrumator de viata duhovniceasca"

• Mostenim pacatele stramosilor?
  Publicat in : Enigmele ereditatii - Pacatele stramosilor si genele urmasilor
• Pacatele impotriva Duhului Sfant
  Publicat in : Editoriale
• Pacatele capitale
  Publicat in : Editoriale
• Pacatele strigatoare la cer
  Publicat in : Editoriale
• Pacatele tineretilor mele !
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: