Viata Preacuviosului Staret Moise de la Optina
(1782-1862)
Cuviosul Parinte Moise, schiarhimandrit, proestos si staret al Manastirii Optina, s-a nascut la data de 15 ianuarie 1782, in orasul Borisoglebsk, din gubernia Iaroslavsk, primind la Sfantul Botez numele de Timotei. Fiind primul copil in familia evlaviosului negustor Ivan Grigorievici Putilov si primind educatie atat in casa parinteasca, cat si la biserica lui Dumnezeu, el a devenit indrumator duhovnicesc al fratilor sai.
Ajungand la varsta majoratului si vazand desertaciunea vietii pamantesti, chemat de duhul pustniciei, Timotei viziteaza impreuna cu fratele sau Iona o serie de manastiri si stareti renumiti. Convorbirile vii si dese cu fete duhovnicesti au avut urmari binecuvantate: in ei s-a salasluit in chip neobservat focul nevointei monahale.
Inceputul nevointelor fratii l-au facut la Sihastria Sarovului, gasindu-l acolo pe marele staret Serafim de Sarov. Peste trei ani, "pe cai necunoscute lui", poslusnicul Timotei a ajuns intre monahii padurilor de la Roslavsk. Intre acesti vietuitori ai pustiei Timotei a locuit zece ani, primind tunderea in monahism cu numele de Moise. Insa nu se poate ascunde cetatea care sta in varful muntelui, si Cuviosul Moise, impreuna cu fratele sau Cuviosul Antonie, a fost chemat la o noua osteneala.
Chemat la Sihastria Optina, la inceput pentru crearea si oranduirea Schitului Sfantului Ioan Inaintemergatorul, Cuviosul Moise devine in scurt timp proestos al Sihastriei, si din acest timp incepe cresterea duhovniceasca si proslavirea manastirii.
In timpul Cuviosului Moise manastirea s-a transfigurat, a inflorit ca o gradina frumos mirositoare. Bisericile vechi au fost reinnoite si infrumusetate, s-au ridicat altele noi, in jurul lor se inaltau cladirile cu chiliile fratilor, bucataria cu sala de mese, bibliotecile. Nimic nu scapa atentiei proestosului manastirii: padurile manastirii, pasunile, gradinile, livezile, iazurile, animalele si albinele, toate se aflau sub privirea sa purtatoare de grija.
Insa cea mai importanta ramanea totusi grija sa pentru monahi, pentru progresul lor in bine si in fapta suprema, mantuirea sufletului. El insusi ramanand, in pofida multor sale griji, un adevarat ascet si ostas al lui Hristos, Preacuviosul Moise stia sa aprinda osardia catre Dumnezeu si in sufletele fratilor incredintati lui, sa-i intareasca in cugetul bun al inimii, "sa se intareasca in nevointa cea buna, sfarsitul sa-l atinga si credinta sa o pastreze".
In timpul conducerii sale, la Sihastria Optina se naste staretia; el il invita la Sihastrie pe staretul Leon, tot el aseaza jugul indrumarii (hranirii) duhovnicesti a fratilor asupra succesorului sau, Cuviosul Macarie. In timpul pastoririi sale vine la Optina poslusnicul, care va deveni marele ei luminator, Cuviosul staret Ambrozie.
O mare atentie o acorda Staretul Moise si editarii de carti: in vremea sa se editeaza saisprezece volume de literatura duhovniceasca. "Candva - spunea Cuviosul - cineva va citi o carte sau alta, si folosul sufletesc al unui singur om va rasplati toate ostenelile noastre. Dumnezeu va da... candva vor fi roade." Tot el a adunat si o biblioteca manastireasca foarte bogata.
Cuviosul Moise si-a inchinat toate puterile slujirii celor din jur. Sarcina grea a proestosului, muncile neincetate spre folosul obstii, rezolvarea nenumaratelor probleme, toate acestea ii umpleau fiecare zi. Desi inzestrat cu nenumarate daruri duhovnicesti, el nu avea posibilitatea, asemanator Preacuviosilor stareti Leon si Macarie, sa primeasca descoperirea sincera a gandurilor fratilor, sa se intalneasca cu ei si sa-i indrume. Insa minunea vietii si slujirii sale a fost insasi Optina, infloritoare si proslavita, devenita in fapt centrul vietii duhovnicesti a Rusiei.
Cuviosul Moise s-a invrednicit, asemanator multor stareti de la Optina, sa primeasca la 6 iunie 1862, cu putin timp inainte de sfarsitul sau, marele chip ingeresc. Vestea despre tunderea sa in schima si despre apropiatul sau sfarsit a adunat la capataiul sau o multime de oameni, monahi si laici. Cu lacrimi si cu evlavie s-au apropiat ei de Staret, pentru a primi ultima sa binecuvantare. Tinand crucea in mainile sale slabe, Cuviosul i-a binecuvantat pe toti si le-a daruit iconite.
In ultimele zile din viata pamanteasca a Cuviosului Moise, s-a descoperit darul inainte-vederii ascuns de el cu grija: staretul bolnav, scotand suspine de durere, l-a chemat pe ajutorul sau din chilie si i-a spus: "Intreaba, ce femeie e? Ce vrea? De ce ma deranjeaza?" Ajutorul din chilie al staretului, nevazand nici o femeie, s-a gandit ca delireaza. Insa mai apoi s-a adeverit ca in pridvor, dupa usa, intr-adevar a stat mult timp o femeie care, primind o iconita, nu voia sa se indeparteze si ruga cu insistenta sa mai primeasca o iconita si pentru fiul ei. Auzind despre aceasta, ajutorul staretului a luat o iconita si a adus-o staretului pentru binecuvantare. Staretul a binecuvantat-o si a spus: "Iata acum sunt linistit", si ajutorul staretului a dat icoana femeii care astepta.
Unui alt vizitator, spre marea lui uimire, staretul i-a spus ca duminica nadajduieste sa fie la biserica, si atunci cand acesta l-a contrazis, ca din cauza slabiciunii nu va putea nicidecum sa slujeasca, Parintele nostru Moise a adaugat la cele spuse: "Nu se poate sa slujesc, insa sa fiu acolo se poate." Cuvintele acestea s-au adeverit in totalitate; duminica sicriul staretului adormit intru Domnul a fost mutat in biserica. Sfarsitul drept al Cuviosului staret Moise a avut loc la 16/29 iunie 1862, in al 81-lea an al vietii sale.
Inca n-a parasit Cuviosul manastirea si dupa moartea sa s-au aratat minunile. In manastire s-a intamplat o nenorocire: domnisoara Nadejda, luand apa fierbinte din vasul pentru spalat, a alunecat si a cazut in apa, oparindu-se grav. A mai trait doar doua zile si, impartasita cu toate Tainele, s-a sfarsit. Inainte de moartea Nadejdei, o femeie care pastea vacile l-a vazut intr-un vis subtire pe Cuviosul Moise imbracat in mantie, cu toiag, mergand la biserica, unde a fost asezata Nadejda. Luand binecuvantare de la staret femeia l-a intrebat: "Unde te grabesti, parinte?" Iar el i-a raspuns: "Ma duc sa o conduc pe Nadejda."
S-au aflat apoi si moastele sale neputrezite. In timpul inmormantarii Cuviosului Antonie, care tocmai trecuse la Domnul, schimonahul Nestor si egumenul Marcu au deschis cavoul si au descoperit sicriul Cuviosului parintelui nostru Moise cu totul intact, in pofida umezelii pamantului... iar deschizand sicriul, au vazut ca trupul staretului ramasese neputrezit.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.