Din părinți bine-credincioși a răsărit Dimitrie se naște din părinți aleși: tatăl era conducător al Provinciei Iliria, pe vremea lui Dioclețian și a lui Maximian-Hercules, asociatul său, funcție care-l ținu-se departe de creștinism; mama, pe numele ei Elena însă, era creștină, transmițând fiului evlavia și zestrea spirituală. Tatăl îl va instrui în arta militară, mama în viețuirea creștinească. Dimitrie este botezat in credința creștină, în taină de către părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Și îl învățau aceștia în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credințe, luminându-i cunoștința despre Domnul Iisus Hristos, precum și milostenia cea către săraci, săvârșind, adică, faceri de bine, celor ce aveau mare trebuință. Și așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Dimitrie, supus și iubitor de părinți, s-a dovedit ascultător față de amândoi: va îmbrățișa cariera militară, bucurându-se de aprecierea tuturor.

Generalul credinței

Datorită înaltelor abilități militare, precum și a priceperilor administrative dobândite de la tatăl său, tânărul Dimitrie este copleșit de glorie și admirație, inclusiv din partea împăratului, care-l va numi, la propunerea tatălui, general-prefect peste Iliric. Dar, Dimitrie în tainițele sufletului său va fi un creștin practicant autentic, fapt care se va dovedi ulterior. Împărații, în slujba cărora era se închinau la zei, și porunciseră crunte persecuții împotriva creștinilor. Aceste porunci pe linie administrativă veneau, însă, în conflict cu simțămintele creștine ale lui Dimitrie, de aceea, se hotărăște să propovăduiască pe Hristos pe față, zicând: „Cinstesc pe împăratul, dar pe Hristos mai mult!”. Această mărturisire i-a atras, atât pierderea slujbei, cât și pierderea libertății, fiind închis în temniță.

Cu credință puternică în Hristos și nădejde în viața veșnică, Dimitrie nu a putut fi abătut din drumul lui. Curajul, dârzenia și abnegația lui dar și al atâtor sfinți martiri i-a întărit și mai mult pe toți drept-măritorii creștini. Acestora li se potrivesc cuvintele rostuite pentru Sfântul Dimitrie în Acatist: „Foc arzător având în sufletul tău, fericite mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tău, întru nimic socotind chinurile, întărit de darul Lui, vesel ai intrat în temniță, șezând ca într-o cămară luminoasă, rugându-te și cântând psalmi”.

Mucenicia

În acest timp, în Tesalonic, aveau loc serbări, ospețe și lupte de arenă în cinstea împăratului. Un atlet vestit, Lie, gladiator vandal păgân, era plătit să se lupte în arenă cu creștinii înfometați și slăbiți în închisoare, pe care îi arunca nemilos de pe un pod pe o platformă de sulițe, spre amuzamentul cinic al spectatorilor. Nestor, un tânăr creștin închis împreună cu Dimitrie, revoltat de acest masacru și cunoscând puterea rugăciunii lui Dimitrie, îi cere binecuvântarea să se lupte cu păgânul. Dimitrie îl binecuvântează: „Pe Lie vei birui, iar pe Hristos îl vei preaslăvi!”. Mâna lui Dumnezeu n-a întârziat să se arate: ca un alt David, care l-a doborât odinioară pe trufașul Goliat (I Regi, 17), Nestor l-a aruncat pe Lie în sulițele soldaților.

Auzind despre doborârea lui Lie, împăratul, nefiind în stare să cugete la lucrarea Dumnezeului adevărat, a dat curs mâniei, poruncind să-i taie capul lui Nestor. Aflând că Dimitrie l-a binecuvântat, a poruncit să fie și el ucis: soldații, cu toate că l-au găsit în rugăciune, senin și blând, au împlinit păgâneasca poruncă, străpungându-l cu sulița. Martirajul lor n-a fost uitat de Biserică, primind fiecare câte o zi de pomenire: Dimitrie, precum știm, în 26 octombrie, Nestor în 27, aceeași lună.

Prin rânduiala dumnezeiască, după un oarecare timp, un boier bine-credincios, Leontie, îmbolnăvindu-se greu, a poruncit să se facă săpături în locul unde i s-a spus că a fost îngropat Sfântul Dimitrie și minune a lui Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit, care izvora un mir frumos mirositor. Prin atingere de sfintele moaște, Leontie s-a vindecat pe dată. După ce creștinii au dobândit libertate, drept mulțumită Leontie a zidit o biserică în locul temniței, așezând la loc de cinste și moaștele Mucenicului. Astăzi, aceste sfinte odoare împodobesc cetatea Salonicului din Grecia, cetate binecuvântată și prin prezența altor două Sfinte Relicve: ale Sfântului Grigorie Palama și ale Sfântului Simeon Noul Teolog.

Cu gândul la general

A fost sau nu a fost general în armată Sfântul Dimitrie? In cele mai vechi reprezentări iconografice, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, nu apare înfățișat în haine de militar. Spre exemplu, la începutul secolului al X-lea, într-o miniatura din „Menologhion-ul" împăratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, mucenicul apare înveșmântat în haine de senator. Nu există nici o mărturie care să afirme faptul ca acesta a fost vreo dată ofițer al armatei. Minunile legate de succesele militare ale soldaților din Tesalonic au făcut și ele ca Sfântul Dimitrie sa fie reprezentat în haine de militar.

Sfântul Dimitrie ar fi fost diaconul episcopului Irineu de Sirmium, acesta din urmă fiind martirizat în data de 6 aprilie 304, din ordinul guvernatorului Probus al Iliricului. Se spune că, după omorârea Sfântului Dimitrie, petrecută în ziua de 9 aprilie 304, slujitorul său, Sfântul Mucenic Lup, a reușit să ia orarul diaconesc și inelul sfântului, udate de sângele aceluia. Prin atingerea de odoarele culese de Sfântul Lup, mulți s-au vindecat. Pentru aceasta, împăratul Maximian a poruncit sa îi fie tăiat capul, în ziua de 23 august.

Sfântul Dimitrie a fost înmormântat în cetatea Sirmium, din Serbia, unde a început să săvârșească tot mai multe minuni. În anul 413, în urma vindecării sale minunate, generalul Leontie, guvernatorul Iliricului, a mutat moaștele Sfântului Dimitrie în Tesalonic, unde a construit o biserică măreață în cinstea sfântului. Ziua de 26 octombrie, când au fost mutate cinstitele moaște, a devenit ziua de prăznuire a Sfântului Dimitrie. Cu toate acestea, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir apare în istoriografia sfinților, atât la ortodocși, cât și la catolici, în calitate de sfânt militar.

Izvorâtorul de mir

Posteritatea a asociat numele lui Dimitrie cu „izvorâtorul de mir”, întrucât moaștele sale se află în Tesalonic, în biserica de pe locul martiriului său și, deoarece s-a observat că din moaștele sale curge mir, cu care creștinii se vindecă de diferite boli. S-a instaurat un obicei prin care în prima duminică după sărbătorirea sfântului, la vecernie, este deschisă racla în care se află moaștele, moment în care mitropolitul scoate tava cu mir de sub sfintele moaște. Mirul respectiv este amestecat cu ulei de la sfântul maslu și apoi este dăruit credincioșilor pentru tămăduire de diferite boli. Aceasta nu reflectă altceva decât continua lucrare de binefacere a sfinților în biserică și în lume. Iată de ce este destul de greu să vorbim despre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, fără să amintim de locul botezului său, de locul tinereților sale, de locul martirajului său, fără să cutreierăm, măcar cu imaginația minunatele locuri ale Tesalonicului, fără să urmăm pașii de glorie ai tânărului Dimitrie, fără să amintim de adâncimea credinței și înalta determinare a dregătorului Dimitrie de a urma calea creștină, chiar cu prețul vieții. Si, astfel, ajungând Dimitrie la vârsta cea mai desăvârșită, părinții lui s-au dus din viața aceasta vremelnică, lăsând pe tânărul Dimitrie moștenitor nu numai al credinței creștine, ci și al multor averi, precum și al mărețului lor nume.

Așadar, copleșiți de admirație față de pilduitoarea-i viață, rostim încă o dată refrenul-acatist: „Bucură-te, Izvorâtorule de Mir, Mare Mucenice Dimitrie!”.

Comandor (r) Ștefan Popa

 

• Acatistul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir
  Publicat in : Acatiste