„Fericiți cei milostivi, că aceea vor fi miluiți.” - Sf. Cuv. Parascheva
La 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește în fiecare an, pe Cuvioasa Maică Parascheva. Cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”, unde este cinstită, deoarece moaștele ei se găsesc la Iași, de mai bine de 350 de ani fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, iar învățătură în limba română despre viața sfintei se află în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei - 1643.
S-a născut în Epivata (azi Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora.
Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o biserică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei:
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire. A plecat și s-a stabilit în Țara Sfântă, din dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire.
Într-o noapte, pe când avea vreo 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești:
„Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
Rugăciunea Sfintei Parascheva către Maica Domnului
După ce a avut această vedenie, sfânta s-a întors în biserică și către icoana Maicii Domnului se ruga cu lacrimi:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, n-am altă nădejde și nici alt acoperământ.
De aceea te rog să-mi fii călăuză pe drumul către Dumnezeu!
Până acum am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor,
iar acum, dacă m-am întors în lume.
Călăuzește-mă până la sfârșitul vieții mele,
pe calea cea bună și dreaptă, că altă nădejde nu am!
Spre slava și mărirea Tatălui și Fiului, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!
Rugăciunea Cuvioasei Parascheva către Mântuitorul
Doamne Iisuse Hristoase, caută loc și pentru sufletul meu în lăcașul Tău cel sfânt!
Am lăsat toate grijile pământești și după Tine am călătorit în toată viața mea.
Oar acum, Te rog, îndură-Te Doamne și spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu!
Că a Ta este slava și închinăciunea, acum și pururea, în veacul veacului!
Amin!
Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu și-a dat sufletul întru odihna Mirelui ceresc.
A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era.
Descoperirea moaștelor - minuni de sfințenie
Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare.
Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând o groapă, a descoperit trupul Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă.
Au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor, dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri.
Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis:
„Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe Pământ?”.
Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, care i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.
Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus cu mare bucurie, cu lumânări și tămâie, așezându-l în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spune că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea văzuse lumina zilei.
Drumul moaștelor
După ce au stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, săvârșindu-se multe semne și minuni în jurul lor, datorită evenimentelor politice care au adus multă durere în țările balcanice, cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe locuri, fiind tuturor alinare în suferință, liman lin și neînviforat al celor care o cinstesc și o cheamă în rugăciune să mijlocească rugăciunile lor la Dumnezeu.
În anii 1185-1186, bulgarii și valahii din sudul Dunării, care de aproape două secole se găseau sub dominația Imperiului bizantin s-au răsculat împotriva asupritorilor, sub conducerea fraților Petru și Asan, români de neam, întemeind un stat nou, cunoscut sub numele de „Imperiul vlaho-bulgar”, având capitala la Târnovo - capitala imperiului româno-bulgar, oraș care devenise între timp reședință patriarhală. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune condusă de mitropolitul Marcu din Preslav, însoțit de numeroși clerici, fiind întâmpinate pretutindeni cu flori, lumânări și slujbe de către drept-credincioșii români și bulgari din sudul Dunării, apoi moștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit și acest oraș. Au fost solicitate de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Moaștele Cuvioasei au fost mutate în mai multe biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).
După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc.
În anul 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)”, după cum se spune în „scrisoarea sinodicească”. Racla cu moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). La Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, unde au rămas până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș. Au fost mutate în paraclisul mănăstirii, dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, lăcașul a luat foc, de la lumânarea din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște. Focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse - încă o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fericitul întru pomenire, Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind minunea dumnezeiască.
Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte (23 aprilie 1887). Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea moldovenilor și a creștinilor din toată Romania, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei.
În ședința din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, precum și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în România. Hotărârea respectivă a fost transpusă în fapte în cadrul unor mari festivități bisericești din cursul lunii octombrie 1955. Canonizarea Cuvioasei Parascheva s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, în prezența a numeroși ierarhi români, precum și a unor reprezentanți din Biserica Ortodoxă Rusă și Bulgară.
Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbe, cu o săptămână înainte de 14 octombrie, în fiecare an, iar cei din Iași și din împrejurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocrotire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este considerată ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor moldovenii au simțit în viața lor lucrarea minunată a harului dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva către Dumnezeu. De multe ori, vin oameni de pe tot cuprinsul țării să-și plece genunchii în fața raclei cu cinstitele ei moaște, ca să mulțumească pentru ajutorul și binecuvântarea ce luminează în viața lor.
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva
Sfântă Cuvioasă Parascheva, către tine înălțăm cugetul și ne rugăm.
Tu care de multe ori ai luat pe sfinți și pe îngeri în ajutor la pământeștile ispite, fii acum și pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui cu candela luminoasă, precum ne-a povățuit Mântuitorul Hristos.
Spre tine pururea nădăjduim, că de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara noastră - România - alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni. Îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine venim cu lacrimi și te rugăm să ne ajuți, ca să scăpăm din primejdii și să cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!
Obosiți de truda gândurilor lumești, venim la tine lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a ne liniști, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire și temându-ne de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, și strigăm: miluiește-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!
Sfântă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, pune nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea Domnului Hristos, Care iubește și adună pe toți creștinii, fii mijlocitoare Lui, că a Sa este împărăția și slava, în vecii vecilor.
Amin!
Maria Filipoiu: poet, exeget, jurnalist UZPR
Poet Maria Filipoiu
-
Sfanta Cuvioasa Parascheva
Publicat in : Calendar ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.