Singurii Fericiti din Calendarul Bisericii Ortodoxe: Ieronim si Augustin sunt pomeniti pe 15 iunie. Nu ii numim sfinti, ci fericiti pornind de la ideea ca starea de sfintenie presupune mai mult decat au reusit sa realizeze aceste doua persoane. Importanti sunt ambii, nu atat pentru teologia romano-catolica, cat si pentru cea ortodoxa. Ei au influentat in mod decisiv cultura si spiritualitatea timpului lor. (parintele dr.
Fericitul Ieronim, ocrotitorul bibliotecarilor, este primul care a tradus Sfanta Scriptura in limba latina si tot el este initiatorul genului literar al istoriei crestine.
Fericitul Ieronim s-a născut în orăşelul Stridon, aproape de Acvileia, în anul 347. Primele învăţături le-a primit în casa părinţilor. Se pare că aparţinea unei familii destul de bogate, deoarece părinţii săi au putut să îi asigure cheltuielile necesare unor studii la Roma, la şcoala faimosului Aelius Donatus. Aici a învăţat greaca şi latina, arta vorbirii şi filosofia. A primit botezul la vârsta de 20 de ani, din mâinile papei Liberios. La Treveri, în Galia, a descoperit viaţa mănăstirească. La Roma a intrat într-o obşte de prieteni, unde a început învăţătura Scripturii şi a cunoscut catacombele romane. In urma unei neînţelegeri cu ai săi şi scârbit de deşertăciunile Romei, a făcut prima călătorie în Răsărit, cercetând mănăstirile din Grecia, Tracia, Asia Mică, Cilicia, şi s-a stabilit în Antiohia. S-a retras apoi în pustia Calsis, din Siria, unde a trăit o perioadă de patru ani de nevoinţe ascetice, luptând împotriva patimilor. In această perioadă a învăţat limba ebraică. Revenind în Antiohia, a primit darul preoţiei, apoi a făcut o călătorie la Constantinopol, atras de faima cuvântărilor Sfântului Grigorie de Nazianz şi a stat acolo doi ani, ascultându-i cuvintele.
Il găsim, apoi, din nou la Roma, unde viaţa lui a luat un drum statornic. Papa Damasus l-a luat ca diac al său, cu ascultarea de a revedea textul Bibliei în limba latină, numită, mai târziu, Vulgata. Murind papa Damasus, fericitul Ieronim s-a retras, din nou, în Palestina şi s-a stabilit la Betleem, unde a întemeiat trei mănăstiri. A început, atunci, o perioadă de strădanii cărturăreşti, care a ţinut 30 de ani. A alcătuit multe scrisori, îndemnând pe credincioşi la o viaţă curată şi păzirea poruncilor Domnului. Pe călugări i-a învăţat arta copierii manuscriselor. Impovărat de bătrâneţe şi de neîncetate nevoinţe, Cuviosul Ieronim a murit la Betleem, în anul 420. Ne-au rămas de la el Vulgata, numeroase alte traduceri, omilii, comentarii la cărţile Sfintei Scripturi, lucrări de istorie bisericească şi scrisori de îndrumare duhovnicească.
Fericitul Ieronim rămâne, pentru noi, icoana cărturarului creştin.
„De ce - vei întreba - îţi porţi paşii către sihăstrie? Desigur, ca să nu te aud şi să nu te văd; spre a nu fi mişcat de furia ta, spre a nu pătimi din pricina războaielor tale, ca să nu mă prindă ochiul celei desfrânate, iar frumoasa înfăţişare să nu mă poarte spre neîngăduite îmbrăţişări. Vei răspunde: cu aşa ceva nu trebuie să te lupţi, ci să te fereşti. Stai în rândul dintâi al luptei, împotriveşte-te celor ce-ţi stau făţiş, purtându-ţi armele; căci, după ce vei învinge, vei fi încununat! Eu îmi mărturisesc nevolnicia. Nu vreau să lupt întru nădejdea biruinţei, spre a nu pierde niciodată biruinţa. Dacă voi fugi, voi scăpa de sabie; dacă voi sta, va trebui fie să înving, fie să cad în luptă. De ce e oare nevoie să părăseşti cele sigure şi să urmezi cele nesigure? Moartea trebuie ocolită, fie cu scutul, fie pe picioare. Tu care lupţi, poţi şi să învingi, dar şi să fii biruit. Eu, de vreme ce voi fi fugar, nu-l voi birui pe cel de care fug tocmai spre a nu fi răpus. Nu ai nici o încredinţare când dormi în vecinătatea şarpelui. S-ar putea să nu mă muşte, dar s-ar putea întâmpla ca vreodată să o facă“ (Leul din Betleem, pp.
-
Biblia Vulgata
Publicat in : Editoriale -
Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului
Publicat in : Calendar ortodox -
Dumnezeu vine sa ne ia pacatele
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.