„Fericiți cei milostivi, că aceea vor fi miluiți.” - Sf. Cuv. Parascheva
„Un sfânt poate fi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfințenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea e ancorată în cultul genialității ca slăvire a progresului în afară. Or, cu cât suntem mai avansați, științific și material, cu atât suntem mai departe de esența reală a lumii de sfințenie.” - Petre Țuțea.
„Fericiți sunt acei care se apropie de duhurile sfinților, că fericirea sufletească bucură ceata îngerilor.” - Maria Filipoiu
În ziua de 14 octombrie este prăznuită Sfânta Cuvioasă Parascheva, de Biserica Ortodoxă credincioșii români, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare în rugăciune către Dumnezeu.
Fiind cunoscută în popor sub numele de „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași.
Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pretutindeni, viața de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire, spre apropiere între toți cei care mărturisesc aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul „Cuvioasa Parascheva” din toată România.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, iar despre viața sfintei este relatat în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei (Iași, 1643).
S-a născut în Epivata (Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (capitala Imperiului bizantin). Părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori de cele sfinte, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, a postului, rugăciunii și milosteniei.
Și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, primind o educație religioasă.
Despre Sfânta Parascheva se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o biserică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei desăvârșire de credință și milostenie, încât și-a împărțit toate hainele săracilor.
Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire, apoi s-a retras „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, s-a îndreptat spre ținutul Pontului și vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul și ca Sfânta Maria Egipteanca. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazania sa, spune că acum Sfânta nu mai avea grijă „nici de veșminte și de așternuturi, nici de mâncări și de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăția sufletului”.
Sfințenia Cuvioasei Parascheva
Într-o noapte, cam pe la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: „Să lași pustia și să te întorci la moșia ta, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
După ce a avut această vedenie, sfânta mergea în biserica Precistei, ce este în Vlaherne și către icoana Maicii Sfinte se ruga cu lacrimi: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu îmi esți acoperământ și călăuzitoare. Cât am umblat în pustie, tu mi-ai fost ajutor, iar acum, te rog să-mi fi îndreptarea mea până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”.
Venind in Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine, a continuat să se roage: „Doamne Iisuse Hristoase, caută-mi un loc în lăcașul Tău cel sfânt. Am lăsat toate bogățiile lumești și după Tine am călătorit în toată viața mea. Îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu”.
Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu și-a dat sufletul, spre odihnă, Mirelui ceresc.
A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era, dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină.
Minuni ale Cuvioasei Parascheva
Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând o groapă, au găsit trupul Cuvioasei Parascheva - neputred și plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: „Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”.
Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.
Credincioșii din acel loc, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus cu mare bucurie, cu lumini și cu tămâie, așezându-l în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. În acel loc s-au întâmplat vindecări miraculoase, în urma rugăciunilor la cinstitele sale moaște. Se spune că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.
Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinților.
Drumul moaștelor
După ce au stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, săvârșindu-se multe semne și minuni în jurul lor, datorită evenimentelor politice care au adus multă durere în țările balcanice, cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe locuri, fiind tuturor alinare în suferință, liman lin și neînviforat al celor care o cinstesc și o cheamă în rugăciune să mijlocească rugăciunile lor la Dumnezeu.
În anii 1185-1186, bulgarii și valahii din sudul Dunării, care de aproape două secole se găseau sub dominația Imperiului bizantin s-au răsculat împotriva asupritorilor, sub conducerea fraților Petru și Asan, români de neam, întemeind un stat nou, cunoscut sub numele de „Imperiul vlaho-bulgar”, având capitala la Târnovo - capitala imperiului româno-bulgar, oraș care devenise între timp reședință patriarhală. Mutarea lor s-a făcut într-o impresionantă procesiune condusă de mitropolitul Marcu din Preslav, însoțit de numeroși clerici, fiind întâmpinate pretutindeni cu flori, lumânări și slujbe de către drept-credincioșii români și bulgari din sudul Dunării, apoi moștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate la Belgrad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cucerit și acest oraș. Au fost solicitate de patriarhul ecumenic Ieremia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Moaștele Cuvioasei au fost mutate în mai multe biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).
Strămutarea moaștelor Sfintei Parascheva pe pământ românesc - 1641
După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc.
În anul 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)”, după cum se spune în „scrisoarea sinodicească”. Racla cu moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mionahi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). La Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, unde au rămas până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș. Au fost mutate în paraclisul mănăstirii, dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, lăcașul a luat foc, de la lumânarea din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște. Focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse - încă o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fericitul întru pomenire, Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind minunea dumnezeiască.
Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte (23 aprilie 1887). Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea moldovenilor și a creștinilor din toată Romania, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei.
Canonizarea Cuvioasei Parascheva
În ședința din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, precum și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țară la noi. Hotărârea respectivă a fost transpusă în fapte în cadrul unor mari festivități bisericești din cursul lunii octombrie 1955. În cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, în prezența a numeroși ierarhi români, precum și a unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Rusă și Bulgară.
Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an, iar cei din Iași și din împrejurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocrotire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este considerată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor moldovenii au simțit în viața lor lucrarea minunată a harului dumnezeiesc prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare.
De multe ori, vin oameni de pe tot cuprinsul țării să-și plece genunchii în fața raclei cu cinstitele ei moaște, ca să mulțumească pentru ajutorul și binecuvântarea ce luminează în viața lor.
Viața curată, împletită prin rugăciune și fapte bune, tinerețea care strălucește peste veacuri precum lumina din candelele fecioarelor înțelepte, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugăciune și priveghere, la căutarea bucuriei pe care o aduce în inimi prezența Duhului Sfânt. Simbol al frățietății ortodoxe, Sfânta Parascheva, luminătoarea casnică a Moldovei, ne aduce din acea primă jumătate a veacului al XI-lea în care a viețuit pe pământ, nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea smerită și atotputernică a Domnului Hristos Care iubește și adună pe toți oamenii.
Rugăciunea Sfintei Parascheva către Maica Domnului
După ce a avut această vedenie, sfânta s-a întors în biserica Precistei și către icoana Maicii Domnului se ruga cu lacrimi: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu să-mi fii îndreptătoare, tu să-mi fii folositoare, că până acum am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”.
Rugăciunea Sfintei Parascheva către Mântuitorul
„Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt - am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu”.
Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc. A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era.
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva
Sfântă Cuvioasă Parascheva, către tine înălțăm cugetul și ne rugăm.
Tu, care de multe ori ai luat pe sfinți și pe îngeri în ajutor la pământeștile ispite, fii acum și pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui și ai aprins candela credinței, precum ne-a povățuit Mântuitorul Hristos.
Spre tine pururea nădăjduim, că de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara noastră - România - alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni. Îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine venim cu lacrimi și te rugăm să ne ajuți, ca să scăpăm din primejdii și să cântăm:
„Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!”
Obosiți de truda gândurilor lumești, venim la tine lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a ne liniști, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire și temându-ne de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, și strigăm: miluiește-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aleluia!
Sfântă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, pune nădejdea biruinței asupra patimilor, dezbinărilor și necazurilor din lume, prin iubirea Domnului Hristos, Care iubește și adună pe toți creștinii, fii mijlocitoare Lui, că a Sa este împărăția și slava, în vecii vecilor.
Purtătoare de chinuri, Sfântă Parascheva, roagă-te Părintelui Ceresc pentru mine, cel împovărat de toate păcatele, să mă ridice spre slava Sa și să mă îndrume pe calea spre mântuire, să gândesc la cele cerești, nu la cele pământești!
Roagă-te la Hristos - Fiul lui Dumnezeu - sa audă ruga ta cucernică, pentru a-mi asculta rugăciunile, spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și să-mi dea cuget curat, spre a mă ruga Lui neîncetat!
Cheamă și pe Duhul Sfânt - izvorul Care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta cea bună - ca să-mi zidească mie inima curată și duh drept, să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele și mai vârtos să mă cheme și să-mi dea osârdie, ca să mă nevoiesc în viață curată și să mă întărească în lucrarea faptelor bune!
Pentru acestea te rog, Sfântă Cuvioasă Parascheva, la tronul Sfintei Treimi și de vei vrea,
Tu ai puterea de a mă ajuta, ca una ce ai preamărit pe Dumnezeu cu faptele tale, că fericiți sunt acei care se apropie de duhurile sfinților!
Sfântul Duh să lumineze sufletele creștinilor aflați pe Calea Domnului să-și poată duce crucea credinței!
Doamne ajută!Amin!
(Sursa: Doxologia - portal religios)
SLAVĂ SFINTEI PARASCHEVA
Pelerini cu sufletul evlavios
Se duc la racla Sfintei Parascheva,
Purtând rugăciune în gândul pios,
Speranței din credință a-i fi seva.
Pe timp însorit ori frig și vreme rea,
Cei ce cred în minunile credinței,
Își pun în Cuvioasa Parascheva,
Nădejdea din calvarul neputinței.
La sfinte moaște stau să se închine
Pentru minune mult folositoare,
Celor suferinzi să le fie bine
Prin rugăciunea tămăduitoare.
Nădăjduind în cerească minune,
Creștini așteaptă binecuvântare,
Când lacrima se scurge-n rugăciune,
Sufletului a fi izbăvitoare.
Un câmp de flori îi îmbracă baldachin
Să se reverse harul dumnezeiesc
Peste sufletul pios, de pelerin,
Întâmpinat de sobor duhovnicesc.
Lumina gândului se scurge-n condei,
Cât candela credinței e aprinsă
Și urcă-n rugă, pe scară de idei,
Poartă cerească spre a-i fi deschisă.
* Rugăciunea Cuvioasei Parascheva:
„Fericiți cei curați cu inima!
Aceia vor vedea pe Dumnezeu!”
*La mulți ani binecuvântați, celor cu numele Cuvioasei Parascheva!
14 octombrie - Sfânta Cuvioasă Parascheva
Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR
Poet Maria Filipoiu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.