Sfanta Verena a trait in secolul al III-lea. Ea este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 1 septembrie si este socotita ocrotitoarea saracilor, a bolnavilor, a menajerelor care lucreaza pe langa biserici, a morarilor şi a pescarilor.
Verena era sotia unui soldat din "legiunea tebana" a imparatului roman pagan Maximian (250-310). Numele acestei legiuni se trage de la regiunea din care au fost recrutati soldatii, provincia Teba, din Egiptul de Sus. Verena a pornit spre Elvetia, pe urmele "legiunii tebane", pentru a-si gasi sotul. In cele din urma, ea s-a asezat, ca pustnica, langa orasul Zurich.
Sfanta Cuvioasa Verena
Sfanta Cuvioasa Verena s-a nascut în provincia Teba, din Egiptul de Sus, în a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o familie creştina înstarita. Ea a fost botezata de episcopul Cheremon al Nilului. Dupa moartea muceniceasca a episcopului si plecarea la cele vesnice a parintilor ei, Venera a fost crescuta de unchiul ei, Mauritius, care era, probabil, comandantul legiunii tebane.
In anul 287, cand împaratul Maximian a pornit spre Alpi, pentru a potoli o rascoala din Galia, el a poposit cu armata sa in Elvetia, langa localitatea Agaunum (astazi, "St. Maurice", din cantonul Walais). Cuvioasa Verena, care era casatorita sau logodita cu unul dintre soldatii legiunii tebane, a pornit pe urmele acesteia. Cand a ajuns langa Milano, Sfanta Verena ea s-a ocupat de ingrijirea bolnavilor, de cercetarea celor aflati in inchisoare si de ingroparea crestinilor martirizati de persecutiile imparatului pagan Diocletian. Din acest loc, ea reusea sa comunice cu barbatul ei, aflat in tabara temporara de langa Agaunum.
Precum era obiceiul paganilor, inainte de a porni la lupta, imparatul a dorit ca toti soldatii sai sa aduca jertfe idolilor. Pentru ca "legiunea tebana" era alcatuita din crestini, soldatii acesteia au refuzat sa implineasca porunca imparatului. Legiunea a fost decimata de doua ori, iar in cele din urma, staruind in credinta lor, toti soldatii acesteia au fost omorati. Se crede ca acestia ar fi refuzat sa lupte impotriva altor crestini, soldatii din Galia crezand si ei in Iisus Hristos.
Cand a aflat despre cele intamplate, Sfanta Verena a pornit spre Agaunum. Ea a ajutat la inmormantarea soldatilor crestini, printre care se afla si barbatul ei, Sfantul Mucenic Victor. Dupa aceea, sfanta s-a retras intr-o chilie smerita, la baza unei cascade, langa castrul roman Solodorum, unde raul Aare se varsa in raul Rin. Astazi, in acest loc se afla orasul elvetian Solothurn.
Ca si pustnica, Sfanta Cuvioasa Verena s-a indeletnicit mai ales cu rugaciunea de toata vremea, cu postul si privegherea, precum si cu rucodelia. Lucrurile confectionate in chilie, sfanta le daruia unei batrane, spre vanzare, care, in schimb, ii aducea cele necesare vietii. Cuvioasa se indeletnicea si cu lectura duhovniceasca, una dintre lucrarile preferate ale acesteia fiind cartea "Despre feciorie", scrisa de Sfantul Ciprian al Cartaginei.
Sfanta Verena a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, puterea de a scoade demoni si de a vindeca bolile trupului. Datorita minunilor savarsite de Sfanta Verena, multi dintre locuitorii zonei s-au convertit la crestinism. Unii localnici si-au adus fiicele la Sfanta Verena, pentru a fi educate in credinta crestina. In cele din urma, sfanta a devenit stareta unei mici comunitati de monahii.
Suparandu-se pe activitatea sfintei, guvernatorul pagan Hirtacus a aruncat-o pe aceasta in temnita. In acea noapte, sfintei i-a aparut in vis Sfantul Mauritius, comandantul legiunii tebane, care a incurajat-o spre rabdare, iar guvernatorul a fost cuprins de o febra puternica. Aducandu-si aminte de minunile savarsite de Sfanta Verena, el a chemat-o la sine si a rugat-o sa-l ajute. Tamaduindu-l indata, acesta i-a ingaduit sfintei sa se intoarca in comunitatea ei monahala.
Cinstea oamenilor nu o mai odihnea pe Sfanta Verena, drept pentru care a fost nevoita sa fuga in taina din comunitatea de langa Solothurn. Dupa ce a petrecut o vreme in Coblenz, iar apoi pe o insula salbatica de pe Rin, spre sfarsitul vietii, Sfanta Verena a trait in localitatea Tenedo, actualul oras Zurzach, langa o biserica inchinata Maicii Domnului, unde a slujit ca ingrijitoare, in biserica si in casa preotului. In cele din urma, ea i-a cerut preotului sa-i construiasca o chilie modesta. In ziua de 1 septembrie, in jurul anului 350, dupa ce i s-a infatisat Maica Domnului si o ceata de fecioare, Sfanta Verena a trecut la cele vesnice.
Nu dupa multa vreme, datorita minunilor savarsite la mormantul sfintei, peste acesta s-a construit o biserica. Potrivit arheologilor, aceasta biserica a fost construita pe la inceputul secolului al V-lea. In jurul anului 800, din pricina multimii pelerinilor ce veneau sa se inchine la mormantul sfintei, familia regala a construit langa aceasta o manastire benedictina. Aceasta manastire a fost desfiintata in anul 1876. Un alt loc de pelerinaj este chilia sfintei, aflata langa Solothurn.
O parte din Moastele Sfintei Verena (una dintre mainile sfintei) se afla asezate in Catedrala din Zurzach.
Teodor Danalache
-
Sfintii Apusului
Publicat in : Religie -
Sfanta Wiborada
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Ulrich
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.