Sfanta Wiborada este una dintre sfintele femei ale Bisericii Ortodoxe care au trait in Apus. Cunoscuta si sub denumirea de Guiborat sau Weiberat, sfanta a trait in manastirea din localitatea St. Gallen, din Elvetia, si a trecut la cele vesnice in ziua de 2 mai 925. Datorita specificului vietii ei, Sfanta Wiborada este socotita ocrotitoarea femeilor casnice si a bibliotecarilor.

Sfanta Wiborada, ocrotitoarea carturarilor

Cinstita viata a Sfintei Wiborada a fost scrisa in jurul anului 970, la indemnul Sfantului Ierarh Ulrich din Augsburg. Mai apoi, viata acesteia a fost scrisa in anul 1075, de catre Herimanus, un calugar din Manastirea Sfantul Gall. Potrivit celui dintai martirologiu, la care a contribuit si fratele sfintei, aflat inca in viata la acel moment, Sfanta Wiborada s-a nascut pe la sfarsitul secolului al IX-lea, intr-o familie nobiliara din localitatea Klingna, Elvetia, nu departe de lacul Constance, aflat pe raul Rin, in partea nordica a Muntilor Alpi.

In urma primirii Botezului, copila a fost numita Wiborada. Se spune ca, inca din copilarie, sfanta nu a fost atrasa de jocurile copilaresti, ci tindea mai mult spre liniste si meditatie. Inca de mica, Sfanta Wiborada a obisnuit sa mearga la toate slujbele savarsite in biserica, spre a se ruga si a se impartasi cu Sfintele Taine, chiar daca biserica era la o distanta mare de casa parinteasca.

Impreuna cu fratele ei, numit Hitto, sfanta s-a aratat inclinata spre viata monahala. Cand fratele ei a mers la scoala monahala din localitatea St. Gallen, sfanta s-a ingrijit ca acestuia sa nu ii lipseasca nimic, spre a putea termina studiile. In tot aceasta vreme, Sfanta Wiborada s-a ingrijit de parintii sai cei dupa trup, cat si de multi nevoiasi din localitatea natala.

Dupa ce fratele sfintei a intrat in monahism, la indemnul ei, sfanta a mai ramas in lume vreo sase ani, continuand asceza si viata duhovniceasca de pana atunci. Inca in lume fiind, cinstita Wiborada nu consuma carne si vin, intarindu-se intr-o asceza sfintitoare. De multe ori diavolul ii aparea aievea, in felurite chipuri inspaimantatoare, spre a o tulbura pe sfanta si a o face sa renunte la asceza si rugaciune. Toate incercarile acestuia s-au aratat insa a fi zadarnice.

Dupa moartea mamei sale, care ramasese vaduva in urma cu cativa ani, Sfanta Wiborada a mers in localitatea St. Gallen, spre a fi mai aproape de fratele ei. Vreme de patru ani, sfanta s-a nevoit intr-o chilie saraca, in apropiere de Biserica Sfantul Gheorghe, aflata langa localitatea amintita. In manastirea in care traia fratele ei se afla una dintre cele mai mari si renumite biblioteci ale vremii sale. Sfanta Wiborada a legat si infrumusetat o parte dintre cartile acesteia.

Dupa cei patru ani de nevointe duhovnicesti, sfanta a luat binecuvantarea de a se zavora in smerita ei chilie, lucru pe care ii va implini episcopul Solomon, din Constance. Dupa o descoperire dumnezeiasca, Sfanta Wiborada l-a instiintat pe staretul manastirii despre timpul in care barbarii vor ataca regiunea si manastirea. Dupa o vreme, sfanta a fost mutata intr-o alta chilie zavorata, langa Biserica Sfantul Magnus.

Apropiindu-se vremea profetita, staretul Engilbert a mers la chilia sfintei si a cerut sfat, indemnand-o si pe ea sa se ascunda din calea paganilor. La indemnul sfintei, staretul a transferat toate cartile din biblioteca manastirii sale in Manastirea Reichenau, aflata pe o insula a lacului Constance. Intre aceste carti valoroase s-au aflat si doua carti deosebit de vechi, precum cea mai veche carte in limba germana, intocmita in anul 720, si cea mai veche carte de cantari, scrisa in localitatea St. Gallen, in jurul anului 920. Mai tarziu, in anul 1983, aceste doua carti au fost numite monumente UNESCO.

Calugarii din manastire s-au refugiat intr-o fortareata din zona, iar locuitorii din St. Gallen s-au ascuns si ei, din calea atacatorilor. Sfanta Wiborada nu a iesit insa din chilia in care se zavorase, asteptand cu multa credinta si dragoste de Dumnezeu cununa muceniciei. Barbarii au incendiat Biserica Sfantul Magnus, iar mai apoi, ajungand la chilia sfintei, au omorat-o, lovind-o cu toporul in cap, de trei ori. Moartea muceniceasca a sfintei a avut loc in ziua de 2 mai 295.

Sfanta Wiborada a fost cinstita ca sfanta inca din acel moment, in anul urmator avand loc prima slujba de priveghere in cinstea ei, in manastirea din St. Gallen. Aceasta sfanta este prima femeie canonizata oficial de catre un papa, in anul 1047, cu sapte ani mai inainte de Marea Schisma. Pentru grija si dragostea arata sfintelor carti din biblioteca manastirii, pe care le-a legat, le-a infrumusetat si le-a scapat de la distrugere, Sfanta Wiborada este socotita ocrotitoarea bibliotecilor si a carturarilor.

Teodor Danalache

• Sfanta Cuvioasa Verena
  Publicat in : Vietile sfintilor