Damiana - Sfanta Mucenita !
(22 ianuarie)
Sfanta Damiana este o sfanta egipteanca, o fecioara marturisitoare care a mucenicit pentru Hristos candva la sfarsitul secolului al III-lea si la inceputul celui de-al IV-lea. Astazi, Sfanta Mucenita Damiana este una dintre cele mai populare sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Egipt. Potrivit mitropolitului ortodox grec Pantelimon Lambadarios de Pelusium, Sfanta Damiana a fost adaugata si in Calendarul Bisericii Ortodoxe din Grecia, acesteia intocmindu-se un scurt sinaxar.
In numele Sfintei Damiana a fost intemeiata si o manastire de maici, in apropiere de localitatea Belqas, pe locul unde se afla casa acesteia. In fiecare an, in ziua praznuirii sfintei, la manastirea de langa Belqas, are loc un mare festival. Multe biserici din Egipt si de peste granita sunt inchinate acestei sfinte mucenite. Damiana este unul dintre cele mai populare nume, in randul femeilor egiptence.
Sfanta Damiana si cele 40 de Fecioare
Damiana era singura fiica a lui Marcu, guvernatorul din Borolus, regiunea Zaafran, si din Wadi al-Saysaban, o localitate din partea nordica a Deltei Nilului. Damiana a fost crescuta inca de mica in credinta crestina, ambii parinti fiind crestini.
La varsta de numai 15 ani, tanara fecioara si-a inchinat viata lui Hristos, dorind a duce o viata fecioreasca si nevoitoare. Pentru aceasta, ea a cerut tatalui ei sa ii construiasca un loc special, unde sa poata vietui izolat, impreuna cu prietene ei fecioare, in rugaciune neincetata si viata linistita.
In scurt timp, tatal ei i-a zidit o casa simpla si retrasa, tocmai buna pentru petrecerea unei vieti sihastresti. In aceasta casa, Sfanta Damiana a petrecut in necetate rugaciuni si osteneli duhovnicesti, impreuna cu alte 40 de fecioare, citind Sfanta Scriptura si laudandu-L pe Dumnezeu.
Cand imparatul pagan Diocletian a ordonat ca toti guvernatorii sa se inchine idolilor si sa le slujeasca, tatal sfintei , guvernatorul Marcu, spre a bineplacea imparatului, a implinit porunca cea paganeasca. Afland ca tatal ei a renuntat la credinta crestina, inchinandu-se idolilor, Sfanta Damiana s-a grabit spre a-l intalni pe acesta si, aflandu-l, i-a spus: "Preferam sa aud ca ai murit pentru Hristos, decat ca aud ca, pentru a mai trai o vreme in trup, ai renuntat la Hristos."
Fiind profund miscat de cuvintele fiicei sale, Marcu s-a pocait, plangand cu amar. Mai apoi, intorcandu-se la altarul cel idolesc, el i-a marturisit lui Diocletian faptul ca este si va ramane crestin. Dupa ce imparatul nu a reusit sa-l insele pe Marcu, nici prin amenintari, nici prin promisiuni de daruri, el a ordonat sa ii fie taiat capul, lucru implinit pe data.
Diocletian, afland ca Sfanta Damiana este cea care l-a facut pe tatal ei, pe guvernatorul Marcu, sa se pocaiasca pentru slujirea idoleasca si sa moara pentru Hristos, s-a pornit cu manie impotriva acesteia. Pentru aceasta, imparatul a trimis la casa sfintei, unde aceasta petrecea in rugaciune, alaturi de cele 40 de Fecioare, un comandant, insotit de doua sute de soldati.
Dupa ce comandantul nu a reusit sa o faca pe sfanta sa-si lepede credinta cea crestineasca, aceasta preferand sa moara, decat sa slujeasca idolilor, el a inceput a o tortura pe sfanta fara de mila; asezand-o intr-o presa, soldatii au strans din toate partile, pana ce mult sange s-a scurs din trupul sfintei. Cele 40 de Fecioare stateau in apropiere, tanguindu-se pentru Sfanta Damiana.
Fiind intarita de Domnul, sfanta nu a murit, ci a indurat muceniceste muncile cele crude. Mai apoi, ea a fost aruncata intr-o inchisoare intunecata, spre a suferi indelungat. Fiind parasita in temnita, un inger al Domnului s-a aratat sfintei, tamaduindu-i ranile. Maniindu-se si mai mult, muncitorii cei pagani au luat-o pe Sfanta Damiana spre a o tortura si mai mult. Insa, nici dupa jupuirea trupului, nici dupa aruncarea ei intr-un cazan cu apa fierbinte, sfanta nu s-a lepadat de Hristos, spre a se inchina idolilor imparatului roman.
In cele din urma, dupa indelungate suferinte, Sfanta Damiana a fost condamnata la moarte, prin taierea capului, impreuna cu celelalte 40 de Fecioare. Moartea cea muceniceasca a fost primita de sfintele fecioare in ziua de 13 Tobi, adica 22 ianuarie.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.