Sfânta Maria cea Tânără (sau Nouă) este cinstita pe 16 februarie - Tracia Răsăriteană, sec. al IX-lea

Sfânta Maria cea Tânără1 era fiica unor părinţi remarcabili, care imigraseră la Constantinopol din Armenia în vremea domniei împăratului Vasile Macedoneanul (867- 886). Atunci când s-a măritat cu Nicephoras, un militar, s-a mutat împreună cu acesta într-un orăşel din estul Traciei, iar apoi în oraşul Vizye, aflat de asemenea în Tracia, unde el era repartizat2.

Potrivit Vieţii 3 ei, Maria a pus în lucrare toate virtuţile creştine. Mâncarea ei era modestă şi simplă. Pe cât putea, făcea bine tuturor. Impreună-pătimea cu cei suferinzi. Ii cinstea pe preoţi şi îi ajuta pe monahi şi monahii. Nu stăpânea asupra servitorilor ei; în realitate, nu-i socotea în nici un fel inferiori faţă de ea. Respecta în mod foarte strict Postul Mare, şi atunci când soţul ei era plecat îşi sporea nevoinţele de postire şi milostenia ei. Pentru toate acestea, toţi oamenii o binecuvântau.

Insă în timp au venit asupra ei încercări grele. Primii doi din cei patru copii ai ei au murit pe când erau încă tineri. Apoi, în timp ce soţul ei era plecat într-una dintre călătoriile sale, fratele şi sora lui, Alexius şi Helen, i-au transmis acestuia că Maria i-ar risipi avuţia şi că ar fi comis adulter cu unul dintre slujitorii săi, pe nume Demetrius.

La întoarcere, soţul ei a întrebat-o cu privire la ceea ce auzise.

Maria a încercat să justifice binefacerile ei faţă de săraci, ştiind că soţul ei se temea ca nu cumva milostenia ei să-i sărăcească pe ei înşişi. Cât despre învinuirea de adulter, cu jurăminte şi lacrimi ea a încercat să-l convingă nu numai că nu săvârşise un asemenea lucru, ci şi că nici măcar nu-i trecuse prin cap aceasta!

Insă Nicephoras a rămas suspicios, şi le-a spus servitorilor să o păzească cu atenţie şi chiar să o maltrateze. In timpul Postului, el a mâncat carne cu fratele şi cu sora lui şi s-a îndepărtat şi în alte feluri de un mod creştin de vieţuire. Maria s-a întristat să-şi vadă soţul căzând într-o asemenea stare morală şi spirituală degradantă.

Starea sa duhovnicească a decăzut într-o asemenea măsură, încât într-o zi Nicephoras a luat un băţ şi a bătut-o pe Maria cu cruzime, pe când ea pur şi simplu vorbea cu unul dintre copiii lor, pe pat. S-a ridicat să fugă, însă a căzut şi s-a lovit foarte tare la cap.

Bolnavă şi aproape de moarte, l-a chemat pe soţul ei să-i dea ultimele instrucţiuni şi să-l încredinţeze încă o dată de nevinovăţia ei. Unele femei remarcabile au venit s-o ajute, îndată ce au auzit că sfârşitul ei era aproape. Atunci când a murit, toate acestea au plâns din pricina morţii ei nedrepte, şi împreună cu ele s-a mâhnit şi soţul ei.

Când plânsul s-a mai potolit şi pe când se pregăteau să-i spele trupul, o dulce mireasmă a umplut camera. Toţi s-au minunat, şi unii au început să spună că ea trebuie să fie o sfântă.

Era nevoie s-o îmbrace într-o haină nouă, însă în încercarea de a găsi una au descoperit că ea îşi dăduse toate veşmintele ei săracilor. Astfel, soţul ei a trebuit s-o îmbrace într-un veşmânt de-al lui. Câteva zile mai târziu, atunci când el a deschis cuferele sale, le-a aflat şi pe ele în mare parte goale, căci Maria dăduse aproape totul săracilor - veşminte preţioase de mătase şi ornamente din argint, aur şi perle. Pe dată adevărata virtute a soţiei sale i-a devenit limpede. Defăimându-se pe sine, i-a alungat pe acuzatorii soţiei sale.

După moartea Măriei s-au întâmplat multe minuni. Ea i-a apărut adesea în vis soţului, îmboldindu-l să clădească o biserică dedicată ei.

Anumiţi monahi, totuşi, stăpâniţi de invidie mai curând decât de râvna cea bună, au obiectat la aceasta, spunând că este cu neputinţă pentru cineva care trăieşte în lume, mâncând carne şi bucurându-se de plăcerile relaţiilor conjugale, să devină un făcător de minuni. Ei au protestat, spunând că până şi cei mai mulţi dintre monahi - care sunt privaţi de orice plăceri, care suferă în mod constant întristări de tot felul, şi care se roagă zi şi noapte - nu sunt socotiţi vrednici de un astfel de har. însă prin minunile ei Sfânta Maria i-a încredinţat că o simplă casnică şi mamă poate deveni o sfântă făcătoare de minuni, prin harul şi dragostea lui Iisus Hristos.

***
Amândoi fiii Sfintei Maria au crescut în evlavia creştină. Unul dintre ei, pe nume Vaanes, s-a căsătorit şi a ajuns un slujbaş militar de succes. Viaţa Măriei spune despre el: „Fiind viteaz la trup şi cu atât mai mult la suflet şi în voinţă, el a urmat modul de vieţuire al mamei sale."4 Era generos în săvârşirea de milostenii şi un mare rugător. Mai târziu în viaţa sa, după o boală gravă, s-a călugărit.

David C. Ford, Mary Ford

Fragment din cartea "CĂSĂTORIA, CALE SPRE SFINŢENIE. VIEŢILE SFINŢILOR CĂSĂTORIŢI", Editura Sophia

Cumpara cartea "CĂSĂTORIA, CALE SPRE SFINŢENIE. VIEŢILE SFINŢILOR CĂSĂTORIŢI"

Note:
1 Este cunoscută ca Sfânta Maria cea Tânără - sau uneori Sfânta Maria cea Nouă - pentru a se distinge de Sfânta Maria Egipteanca, vestita desfrânată care s-a pocăit şi a
devenit ascetă a pustiei în secolul al V-lea.
2 Angeliki E. Laiou, „Life of St. Mary the Younger", în Alice-Mary Talbot, ed., Holy Women of Byzantium (Washington, D.C., Dumbarton Oaks, 2006), p. 239.
3 Redată în Talbot, pp. 254-289; o versiune condensată este dată în Călugărul Moisi, Oi Engamoi Agioi tes Ekklesias, pp. 239-241 (Mnrried Saints of the Church, pp. 171-173),
Restul relatării cu privire la ea este traducerea noastră adaptată a versiunii călugărului Moisi a Vieţii ei.
4 Married Snints ofthe Church, p. 173.
 

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: