Sfânta Muceniță Iulia este cinstită pe 16 iulie. Sfânta Muceniţă Iulia s-a născut la Cartagina dintr-o familie aristocrată. Când persanii au capturat Cartagina, Iulia a fost luată în captivitate de către persani, dusă în Siria și vândută ca sclavă unui negustor păgân. Acest negustor a încercat de mai multe ori să o facă pe Iulia să lepede credința in Hristos, dar fără rezultat.
Pentru că Iulia era foarte pricepută la treburile pe care i le încredința negustorul, acesta a lăsat-o în pace și nu i-a mai vorbit niciodată de credință.
Odată negustorul a mers cu mărfuri în Galia și a luat-o și pe Sfânta Iulia cu el. Când au sosit în Corsica, au nimerit într-un festival idolesc. Stăpânul ei a hotărât să ia parte la acest festival păgân. A cumparat un viţel gras, l-a adus jertfă zeilor şi a început a se veseli mâncând, bând şi dansând. Iulia a rămas în corabie, plângând pentru rătăcirea acelor oameni.
Cand stăpânul Iuliei a adormit, unul din cei care jertfeau idolilor a mers pe corabia in care se afla aceasta și văzând-o pe Sfânta Iulia rugându-se, a luat-o și a dus-o înaintea căpeteniei lor, spunând că aceasta îi hulește pe zeii lor păgâni.
Sfânta Iulia a recunoscut în fața păgânilor că este creștină și din acest motiv, păgânii i-au tăiat sânii, au urcat-o pe o stâncă și au răstignit-o pe o cruce. In acest fel, Iulia și-a dat sufletul. Când sufletul Sfintei Mucenițe Iulia s-a desprins de trup, toți cei prezenți au văzut un înger al Domnului, lângă sfintele sale moaște. Cuprinși de frică, cei prezenți au fugit, lăsând trupul ei pe cruce. Ingerul Domnului le-a descoperit cele petrecute unor monahi de pe o insulă din apropiere, Margarita (sau Gorgona). Acestia au mers în Corsica, au coborat trupul Sfintei Mucenițe Iulia de pe Sfânta Cruce si au îngropat-o cu cinste.
De-a lungul timpului, la mormântul Sfintei Iulia s-au săvârșit nenumărate minuni.
Troparul, glas 4
Mielușeaua Ta, Iisuse, Ιulia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.