Sfantul Ahmed este un sfant mucenic praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 3 mai. Musulman din nastere, ofiterul turc Ahmed a cunoscut puterea credintei ortodoxe prin intermediul unei roabe crestine, in cele din urma, el devenind marturisitor neinfricat al lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel intrupat pentru mantuirea lumii. Deoarece, dupa convertire, tanarul Ahmed s-a tainuit pe sine, ceilalti musulmani nestiind ca este crestin, numele sau de botez nu ni s-a pastrat.
Sfantul Ahmed, musulmanul ajuns mucenic
Sfantul Ahmed a trait candva spre sfarsitul secolului al XVII-lea, in cetatea Constantinopol, fiind, din nastere, musulman. Ajuns la varsta potrivita, tanarul Ahmed a fost numit copist, in cadrul Marilor Arhive, iar mai apoi a fost numit ofiter al Inaltei Porti si secretar al Curtii, din acestea putandu-se intelege usor pozitia de seama pe care el o avea inaintea sultanului.
Fiind instarit, tanarul Ahmed avea in casa lui doua roabe crestine, rusoaice de neam, una tanara, care ii servea ca femeie, si una mai batrana, care ii servea ca slujitoare casnica. Intre musulmani, casatoria nu este considerata un act religios, ci un simplu act civil, care consta intr-un contract incheiat intre sot si sotie. Ahmed traia cu roaba cea tanara dupa legea musulmana, adica in desfranare.
Daca pe crestina cea tanara, Ahmed o tinea in casa, pe cea batrana insa, el o lasa adesea sa mearga la slujbele crestine, savarsite in biserica patriarhala. Astfel, prin roaba cea batrana, roaba cea tanara se impartasea si ea cu Aghiasma si Anafura, aduse periodic de la biserica.
Se spune ca, atunci cand femeia cea tanara se impartasea cu Aghiasma si Anafura, gura ei raspandea o mireasma deosebita. Simtind de mai multe ori mireasma cea minunata, Ahmed i-a cerut staruitor femeii sa-i spuna ce mancare obisnuia uneori sa manance. Necunoscand taina ce se petrecea, raspunsul femeii nu il ajuta pe Ahmed sa inteleaga minunea.
Dupa o vreme insa, intelegand de unde provenea mireasma pe care o simtea Ahmed, femeia i-a spus acestuia despre impartasirea cu Aghiasma si cu Anafura, aduse de roaba cea batrana de la biserica. Cu aceasta ocazie, femeia i-a spus lui Ahmed cat de mareata este credinta crestina si cat de mult il iubeste Dumnezeu pe om, incat si pe Fiul Sau l-a dat in mana oamenilor, spre mantuirea lumii. Afland taina miresmei celei minunate, care il preocupa de multa vreme, lui Ahmed nu i-a venit sa creada ca un asemenea lucru se poate petrece intre crestini, care erau mult batjocoriti de catre stapanirea musulmana cotropitoare.
Fiind intelept si netrecand usor peste minune, Ahmed a inceput a cugeta intru sine la credinta crestina. Dupa mai multe zile, inca plin de curiozitate si insetat de Adevar, turcul Ahmed a hotarat sa participe la Sfanta Liturghie, savarsita in biserica patriarhala, spre a vedea cu ochii lui cele petrecute acolo. Imbracat in om de rand, spre a nu fi recunoscut de nimeni, Ahmed a intrat in sfanta biserica si s-a asezat intr-o parte, urmarind cu multa atentie randuiala cea noua.
Precum s-a invrednicit de minunea miresmei celei dintai, tot asa, inteleptul Ahmed a capatat mila inaintea lui Dumnezeu, care i-a randuit si o a doua minune, mai mare chiar decat prima. Astfel, cand preotul slujitor se indrepta spre Sfantul Altar, Ahmed l-a vazut pe acesta imbracat in lumina si inaltat de la pamant. Mai mult, privind spre patriarh, cand acesta binecuvanta poporul, din mainile lui ieseau lumini calde care se opreau deasupra credinciosilor. Privind spre sine si vazand ca asupra lui nu se afla nici o lumina, Ahmed s-a intristat de lipsa intru care se afla si s-a bucurat de descoperirea adevaratei credinte.
Dupa slujba, intorcandu-se acasa, Ahmed i-a marturisit roabei sale cele petrecute si credinta sa in Hristos. Plin de pocainta si de dorinta curata spre a imbratisa credinta crestina, turcul a chemat la sine un preot crestin care, invatandu-l toate cele de trebuinta, l-a botezat si l-a facut madular viu al Bisericii lui Hristos. Pentru o oarecare vreme, el s-a bucurat de viata cea adevarata, mergand pe ascuns la biserica, rugandu-se si impartasindu-se cu Sfintele Taine.
La un moment dat, in cadrul unei petreceri savarsite la Curte, de fata fiind multi ofiteri otomani si persoane de vaza ale cetatii, evlaviosul Ahmed a fost intarit de Duhul Sfant si a marturisit cele tainuite pana atunci. Astfel, pe cand stateau de vorba intre ei, un ofiter a inceput o discutie despre care este lucrul cel mai mare din lume. Fiind intrebat si Ahmed, acesta a marturisit cu tarie si fara teama ca cel mai mare lucru din lume este credinta crestina si faptul ca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat, a patimit si a inviat, pentru mantuire lumii.
Intr-o clipa, ofiterii si ceilalti musulmani l-au luat pe Ahmed pe sus si l-au pus inaintea judecatorului. Fiind intrebat despre cele marturisite, Ahmed a laudat iarasi credinta crestina, singura adevarata. Intunecat de manie, judecatorul a poruncit soldatilor sa-l arunce intr-o temnita aspra, intre talhari, si sa-l lipseasca de apa si mancare pentru mai multe zile. Afland aceasta, Ahmed le-a spus celor de fata: "Nu va osteniti sa imi schimbati gandul, caci mai lesne e sa framantati pietrele cu mainile voastre, decat ca eu sa-mi schimb convingerile. Sunt crestin si doresc sa mor pentru Hristos cel inviat."
Dupa cateva zile de temnita, sperand ca deja l-a infricosat, judecatorul l-a adus pe Ahmed inaintea sultanului. Si de aceasta data, el a marturisit insa fara teama credinta crestina si dorinta lui de a muri pentru Hristos, decat sa traiasca fara El. Plin de furie, sultanul a poruncit unui calau sa ii taie capul lui Ahmed, lucru implinit in ziua de 3 mai 1682. Se spune ca, in timp ce calaul isi pregatea unealta cea omoratoare, Sfantul Ahmed canta cantarea "Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din mormanturi viata daruindu-le!" Cinstitele sale Moaste au fost aruncate de pagani in apele marii, langa cetate, mai apoi, in acel loc, unii credinciosi vazand o lumina minunata.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.