Sfantul Beda - Cine a fost această personalitate, din păcate, uşor uitată, sau, cel puţin, prea uşor trecută cu vederea în majoritatea manualelor de Patrologie? Cu excepţia remarcabilei Patrologii a lui J. Quastefi, al cărei al IV-lea volum, editat în 1996 la Insititutum Patristicum Augustinianum din Roma, sfârşeşte tocmai cu Beda Venerabilis, nu există o abordare de specialitate într-un manual de Patrologie a personalităţii monahului anglo-saxon, aşa după cum pertinent lasă să se înţeleagă şi Andrew Louth în epilogul monografiei sale despre Sfântul Ioan Damaschin, contemporan cu Beda Venerabilul.
Născut în anul 672 sau 673 în Monkton, la Wearmouth/Northumbria (astăzi Northumberland, respectiv Sunderland, County Durham), Beda Venerabilul s-a remarcat drept una dintre personalităţile de vârf ale Apusului creştin, fiind cinstit astăzi ca sfânt atât de Biserica Ortodoxă (25 mai), cât şi de credincioşii catolici şi de cei ai comunităţii creştine anglicane. Intrat în rândurile călugărilor benedictini anglo-saxoni încă de la vârsta de şapte ani, tânărul Beda s-a remarcat de timpuriu ca teolog şi istoric, dobândind elementele cunoaşterii sale în mănăstirea Sfântul Petru din Wearmouth, sub îndrumarea directă (intelectuală şi duhovnicească) a lui Benedict Biscop Baducing, unul dintre organizatorii vieţii monahale benedictine în Northumbria, şi a abatelui Ceolfrid, venerat şi el astăzi în Apus ca sfânt, la data de 29 septembrie.
Când primul dintre ei a plecat la Newcastleupon-Tyne, unde a ctitorit o mănăstire închinată Sfântului Apostol Pavel, abatele Ceolfrid l-a urmat dimpreună cu tânărul Beda, care, la vârsta de 19 ani, în 692, a fost hirotonit în Hexam diacon de către episcopul John de Beverly - venerat şi el în Apus ca sfânt -, iar la 30 de ani, în anul 703, preot, aşa după cum el însuşi mărturiseşte în 731, cu 4 ani înaintea adormirii sale, la finalul lucrării despre istoria anglo-saxonilor, înaintea unui Indiculus, în care redă o listă a
lucrărilor sale anterioare. După accederea în slujirea preoţească, Beda a predat la mănăstirea din Jarrow gramatică, poetică, ortografie şi istorie. Restul vieţii şi l-a petrecut în această mănăstire, îndeletnicindu-se cu scrierea, predarea şi slujirea sacerdotală”.
In anul 1899, papa Leon al XlII-lea, luând act de cultul popular existent de mult timp în legătură cu Beda, l-a trecut oficial pe acesta în rândul sfinţilor veneraţi de Biserica Catolică, oferindu-i, de asemenea, titlul de Doctor ecclesiaen. Rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc în „Capela Galileană" a catedralei din Durham, iar în templul de marmură din localitatea Donaustauf (Germania), pe malul stâng al Dunării, la 10 km în aval de oraşul Regensburg/Bavaria, se află o plachetă comemorativă ce îi poartă numele.
Fragment din cartea "Omilii la Evanghelii I", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Omilii la Evanghelii I"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.