Sfântul Sisoe cel Mare este cinstit pe 6 iulie. Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare s-a stabilit încă din tinereţe în deşertul Scetei (Egipt), sub ascultarea sihastrului Hor. S-a retras apoi, peste Nil, la o sihăstrie din muntele Sfântului Antonie cel Mare. Cuviosul împletea rugăciunea cu munca, primind vizita multor pustnici din jur, fiind învrednicit şi cu darul facerii de minuni.

Sfântul Sisoe cel Mare postea foarte mult şi era aşa de cufundat în rugăciune, încât uneori treceau zile întregi fără să mănânce. Este cunoscut multora, momentul in care ucenicul său, Avraam, îi spune să mănânce. Când Sfântul aude ca trebuie sa mănânce, îi zice:

- Nu am mâncat, copilul meu? Iar ucenicul, îi răspunde că nu. Atunci Avva Sisoe îi grăieşte:

- Dacă nu am mâncat, atunci adu şi hai să mâncăm.

Dintre virtuţile care îi împodobeau inima, smerenia era cea mai înaltă. Odată, un om a plecat cu fiul său spre sihăstria Cuviosului Sisoe, dar pe drum copilul s-a îmbolnăvit şi a murit. Însă tatăl nu s-a întors, ci şi-a continuat drumul. Ajungând la cuvios, în lipsa acestuia, l-a aşezat pe fiul lui cu faţa în jos, ca şi cum ar fi stat la rugăciune. Cuviosul Sisoe l-a binecuvântat pe tată, care a ieşit afară, apoi şi pe copil, spunându-i să se ridice şi să se ducă la tatăl lui. În acel moment copilul a înviat. Tatăl, văzând aceasta, intră şi îi spuse bătrânului minunea. Apoi primi poruncă să nu spună nimănui despre cele întâmplate până la moartea sfântului.

Pe acest Părinte, insuflat de Dumnezeu, l-au întrebat frații: „De va cădea vreun frate, în vreo greșeală îi este destul un an de pocăință?” Răspuns-a starețul: „Aspru este cuvântul acesta”. Zis-au frații: „Atunci șase luni, se cade să se pocăiască, cel ce a greșit?” Răspuns-a starețul: „Este mult”. Și iarăși, au zis frații: „Dar patruzeci de zile, îi este de ajuns pentru pocăință?” Răspuns-a starețul: „Este mult”. După aceasta, a zis: „Cred în milostivirea Iubitorului de oameni ca, de se va pocăi omul din tot sufletul trei zile sunt de ajuns, pentru a primi Dumnezeu pocăința lui”.

Alt frate a întrebat pe stareț, zicând: „Ce voi face, părinte, că am căzut în păcat?” Starețul a răspuns: „Ridică-te, fiule, și te vei mântui.” Zis-a fratele: „După ridicare, iarăși am căzut”. Starețul i-a zis: „Ridică-te iarăși”. Fratele a zis „Până când va fi căderea și ridicarea mea?” Starețul a răspuns: „Până ce te va ajunge și te va găsi sfârșitul, ori în cele bune, ori în cele rele. Până atunci ni se cade să petrecem totdeauna în ridicare din păcate, pentru că, în pocăință, să ne ajungă sfârșitul”.

Cuviosul şi-a dat seama de minunea ce s-a săvârşit prin el şi întristându-se, deoarece nu voia să fie făcător de minuni, le-a cerut să nu spună nimic despre ce se întâmplase.

La acest cuvios părinte, era un ucenic, anume Apolos. Acestuia din meșteșugirile vrăjmașului, pe lângă alte ispitiri și poftiri, i-a venit și pofta de rânduiala preoțească. Și i se arătau lui dracii în vis în chip de arhierei, hirotonindu-l pe el episcop. Deci, deșteptându-se din somn, ruga pe stareț ca să-i poruncească să meargă în cetate la arhiereu, ca să ia sfințirea preoțească. Iar starețul îi poruncea și-l învăța, spunându-i să nu caute rânduiala mai presus de vrednicia lui. Iar el supărându-se de multa învățătură și pedepsire a starețului, a fugit în taină de la dânsul și s-a dus în Alexandria, la rudeniile sale cele după trup, ca acolo, prin ajutorul acelora, să poată câștiga rânduiala preoției.

Și mergând el pe cale, a ieșit diavolul în întâmpinarea lui și i s-a arătat în chip de om înalt la statură, care era gol desăvârșit, negru la vedere, murdar la chip, având unghii de fier și arătând asemănare de fiară. Era încă și buzat, avea sâni femeiești, arătându-se că este și o parte și alta la fire; și era foarte puturos. Și atât de mare nerușinare arăta înaintea ochilor lui, încât nici nu se cuvine a o da în scris. Acela căzând pe grumajii lui Apolos, îl cuprindea și-l săruta adeseori. Iar Apolos se îngrădea cu semnul Sfintei Cruci și se trăgea din mâinile lui. Dar el zicea către dânsul: „Pentru ce fugi de mine? Știi că ești al meu și îmi ești iubit, fiindcă faci voile mele; pentru aceasta am și venit ca să călătoresc cu tine, până ce voi sfârși toate poftele tale”.

Iar Apolos, neputând suferi putoarea și nerușinarea lui, și-a ridicat ochii spre cer și a strigat foarte tare, zicând: „Dumnezeule, ajută-mi mie pentru rugăciunile părintelui meu, Sisoe, și mă izbăvește din această primejdie!”. Și îndată diavolul, depărtându-se puțin de la dânsul, s-a închipuit în femeie frumoasă goală și a zis către dânsul: „Primește-mă și satură-ți pofta ta, de vreme ce mult m-ai odihnit în inima ta, prin gândurile tale”. Și iarăși a zis: „Eu am voit să te fac pe tine popă și episcop, dar rugăciunile lui Sisoe, starețul cel lacom, mă gonesc de la tine”.

Aceasta zicând diavolul, s-a făcut nevăzut. Atunci Apolos, cuprins de mare frică, s-a întors la stareț și, căzând la picioarele lui, i-a spus toate cele ce i se întâmplaseră, cerând iertăciune. Incă a spus și fraților ce a pătimit din înșelăciunea vrăjmașului și cum i-au ajutat lui rugăciunile Cuviosului Părinte Sisoe. Căci cu adevărat, rugăciunea lui era puternică spre gonirea diavolilor, căci și dintr-un alt ucenic al său, anume Avram, a izgonit pe duhul cel necurat, care muncea trupul lui. Și toate duhurile ispititoare fugeau de la dânsul, neîndrăznind a se apropia de viteazul și nebiruitul ostaș al lui Hristos.

Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a trecut cu pace la Domnul în anul 429. Și, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat fața lui ca lumina și a grăit către dânșii: „Iată, ava Antonie a venit”. Și, trecând puțin, iarăși, a zis: „Iată, ceata Proorocilor a venit”. Și, iarăși, s-a luminat, mai mult, și a zis: „Iată, ceața Apostolilor a venit”. Și îndoit fața lui s-a luminat și vorbea cu cei nevăzuți. Și l-au rugat pe el frații, zicând: „Spune-ne, Părinte, cu cine vorbești?” Și le-a zis lor: „Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, și mă rog lor, să mă lase pe mine, puțin ca să mă pocăiesc”. Și i-au zis lui frații: „Nu-ți este ție de trebuință pocăință”. Răspuns-a starețul: „Cu adevărat, nu mă știu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinței”.

Și toți frații îl știau pe el, că este desăvârșit. Și, iarăși, mai mult, s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele și s-au temut toți. Și a grăit către dânșii starețul: „Iată, vine Domnul, vedeți toți, că zice: Aduceți-Mi vasul cel ales din pustie”. Și, zicând acestea, Cuviosul, îndată, și-a dat duhul sau la Domnul. Și s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasmă.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare

Troparul Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare, glasul 1
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea l
Glasul al 8-lea
Irmosul
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lepădând poftele trupului, părinte, te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiască şi ai părăsit toată negura patimilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Miluieşte-mă pe mine care sunt învăluit cu viforul tuturor dezmierdărilor, tu, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Care este Liniştea a toată lumea, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 3-a
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu tărie ai supus trupul cugetului, cuvioase, iar sufletul l-ai arătat neplecat robiei patimilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osteneli înţelepţeşte bine lucrând arătura sufletului tău, cuvioase, ai odrăslit spicul nepătimirii şi al minunilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu nemurire făcătoare de viaţă te-ai îmbrăcat, mărite, urmând lui Hristos; drept aceea, ţi-a dat ţie harul de a învia şi morţii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Loc de sfinţenie şi Masă Înţelegătoare, care ai ţinut Pâinea Hristos, Viaţa tuturor, te lăudăm pe tine, Preacurată Fecioară.
Irmosul
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a
Irmosul
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ploaia harului ai izvorât râuri de minuni, care curăţă de spurcăciuni pe cei ce cu credinţă năzuiesc la tine, fericite părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Depărtatu-te-ai, fugind în pustie şi ai aşteptat acolo pe Cel Ce te mântuia pe tine de împuţinarea sufletului şi răutate, preafericite părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Munte Netăiat te-a văzut pe tine odinioară Avacum, Preacurată, din care S-a arătat Dumnezeu şi ne-a înnoit pe noi care eram sub păcat.

Cântarea a 5-a
Irmosul
Mânecând, strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te locaş Dumnezeirii Celei în Trei Sori şi ai şters chipurile patimilor din sufletul tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorându-ţi cugetul trupului tău, purtătorule de Dumnezeu, ai înviat morţii cu ajutorul harului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut pe Soarele harului Cel Neapus, luminează-mă pe mine cel întunecat.

Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având înfrânare, rugăciune, dragoste curată, smerire întărită şi iubire adevărată către Hristos, ai scăpat de pierzarea chitului celui viclean.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu ţi-a îndreptat cărările tale cele către El; Cel tare te-a făcut pe tine cu adevărat tare, ca să calci pe capetele şerpilor şi ale scorpiilor, purtătorule de Dumnezeu preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu plecarea ta cea către Dumnezeu, te-ai făcut arătat Dumnezeu; cu dragostea cea deplină către lumină, te-ai arătat şi înger pământesc şi om ceresc, purtătorule de Dumnezeu, părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară Marie, Odorul cel Preacurat al fecioriei, curăţeşte-mi gândul de negura patimilor şi umple inima mea de har şi de dreptate, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Sihăstrind, înger pe pământ te-ai arătat, luminând, cuvioase, gândurile credincioşilor cu dumnezeieşti semne totdeauna. Pentru aceasta, pe tine, Sfinte Sisoe, cu credinţă te cinstim.

Cântarea a 7-a
Irmosul
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznirea şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată lumina Duhului ai primit-o cu minte curăţită şi te-ai făcut luminător credincioşilor care cântă: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu focul cel dumnezeiesc al înfrânării, ai ars spinii păcatului şi te-ai mutat către lumina cea înţelegătoare, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mântuieşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine, cel cuprins în adâncimea păcatelor şi mă răpeşte din toată răutatea vrăjmaşului, ca, mântuindu-mă, să măresc ajutorul tău.

Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Slujindu-te de rugăciuni neîncetate, ai lepădat stricăciunea patimilor de la suflet şi ai curăţit vederea cugetului tău. Drept aceea, Sfinte Sisoe, te-ai învrednicit ca un prooroc a vedea mai înainte cele viitoare, cu bună credinţă cântând: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îngereşte ai vieţuit fiind în trup, cuvioase şi taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea, cu veselie te-ai sălăşluit, părinte, în viaţa cea fără materie, unde sunt cetele îngerilor, cu care împreună acum cânţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cu sfinţitele tale rugăciuni către Dumnezeu, curăţeşte sufletul meu, căci sunt împresurat de spinii patimilor şi de robia care mă cuprinde, miluieşte-mă, părinte, purtătorule de Dumnezeu, ca, ajungând curat, să cânt: tineri binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind sfinţită de Duhul, ai primit în pântecele tău pe Făcătorul firii omeneşti şi în chip de negrăit, L-ai născut pe El, Fecioară Preacurată; pe Acela neîncetat lăudându-L, cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-s-a minune înfricoşătoare în vremea adormirii tale; căci strălucea faţa ta, părinte, mai mult decât soarele, atunci când au venit cetele sfinţilor ca să ia duhul tău şi să-l ducă la Dumnezeu, Făcătorul tău.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcindu-te de frumuseţile cele dumnezeieşti, îndumnezeindu-te după har şi luminându-te cu luminile cele prealuminate de acolo, mântuieşte, cu rugăciunile tale, de stricăciunea cea întunecoasă a patimilor, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preafericite părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Slujind lui Dumnezeu cu cuvioşie, te-ai făcut drept fără de prihană, depărtat de toată răutatea, cuvios şi fără de răutate. Pentru aceea, S-a odihnit Treimea în inima ta şi acum, în chip arătat, te îndulceşti de Dânsa, părinte, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit, Preacurată Fecioară.
Irmosul
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi în trup, din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.

SEDELNA, glasul al 2-lea. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Cu puterea înfrânării şi cu fapta virtuţilor, ai omorât dezmierdările trupului, înţelepte. Drep aceea, crescând preales în urcuşuri, ai ajuns către calea cea aleasă, părinte şi stai pururea înaintea lui Hristos, împreună cu îngerii, Sfinte Sisoe, părintele nostru.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 2-lea. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Şi Hrănitoare a lui Dumnezeu şi Maică te-a numit pe tine, cu limba cea de maică, propovăduitorul harului, cunoscând prin Duhul a fi Dumnezeu cel din Pântecele tău. Iar când S-a născut, L-a arătat, Fecioară, cu degetul, zicând: iată Mielul, Care ridică păcatele lumii.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 2-lea. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Maica Ta cea fără prihană, Hristoase, văzându-Te mort pe Cruce, întins, striga: Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce rânduială nespusă este aceasta, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a mâinilor Tale, cele Preacurate?

• Sfantul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Ramet; Sfantul Sisoe cel Mare
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfantul Sisoe, la mormantul lui Alexandru cel Mare
  Publicat in : Pictura

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: