Sfantul Efrem Sirul-postitorul desavarsit
Iubiti frati si surori intru Domnul,
Aceasta sfintenie a celor de pe pamant este una dintre dovezile dumnezeirii crestinismului. Prin sfintenie, Dumnezeu se descopera pe deplin celor ce cred si celor care formeaza din credinta lor sprijin in toate actiunile morale: binele, dreptatea, jertfa pentru adevar, sacrificiul pentru aproapele. Actiunile si faptele credinciosului sunt valorificate aici pe pamant. Nu exista o Imparatie a cerurilor care se poate castiga prin imaginatie, prin halucinatie, prin tot felul de pareri sau invataturi personale, prin speculatii departe de realitatile umane.
Marturisitorii Sfintei Evanghelii, pe langa cunoasterea profunda si trairea intensa a invataturii Mantuitorului Hristos, au iubit pe om asa cum este, in fericire si in necazurile lui. Viata de dincolo este urmarea vietii pamantesti ,,consumata“ in sfintenie, in dragoste pentru intreaga creatura. Asa stand lucrurile, intelegem de ce Sfintii sunt temelia Bisericii, marturisitorii, aparatorii adevarului si martirii, exemple de credinta in actiune. Ei au ridicat scara vietii unind cerul cu pamantul si ne sunt chezasie mantuirii in Domnul Hristos. Marii traitori in Hristos au fost si postitori desavarsiti. Printre acestia se inumara si Sfantul Efrem Sirul, care ne-a lasat in scris viata sa in Hristos, practica postului si caile desavarsirii.
Drept maritori crestini,
Minunatul Efrem Sirul se naste in anul urcarii pe tronul Imperiului Roman a Imparatului Constantin cel Mare, adica in anul 306, in provincia Nisibi, din Siria. El se trage dintr-o familie foarte evlavioasa, de aceea a si fost dat sub ocrotirea episcopului Iacob. Efrem creste in dragostea pentru Dumnezeu si in respect pentru oameni, dorind cu toata sinceritatea sa duca o viata de anahoret. Pentru aceasta el s-a dovedit a fi un mare ascultator, un om bland si smerit. Inzestrat cu o mare intelepciune, cu o pregatire teologica desavarsita, intra in lupta pentru apararea credintei combatant toate ereziile aparute. Darul sau de mare orator dar si modul sau de viata a intors la dreapta credinta pe multi care se ratacisera. Episcopul Iacob de Nisibi vazand in Efrem o nadejde a bisericii il sfatuieste sa primeasca preotia, dar el refuza cuviincios, ramanand monah ascultator, primind doar diaconia. Parintele si dascalul sau il ia la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325. Aici Efrem isi intareste cugetul cu intelepciunea Sfantului Atanasie cel Mare, credinta cu minunile Sfintilor Nicolae si Spiridon si admira suferintele pentru Hristos ale lui Didim cel Orb. Reintors in Patrie, Persii cuceresc Siria si distrug orasul Nisibi. Acum Efrem paraseste locul natal, stabilindu-se la Edessa. Datorita culturii sale, autoritatii lui in credinta si dragostei sale pentru viata bisericeasca, organizeaza o scoala teologica, punand astfel bazele invatamantului Sirian. Pentru ca aceasta scoala sa fie de elita, Sfantul viziteaza si celelalte scoli teologice, trecand si prin asezamintele Sfantului Vasile cel Mare. Modest in viata, smerit din fire, postitor si vrednic urmator al traitorilor pustiei, Efrem incepe o activitate scriitoriceasca deosebita. S-au pastrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admitand totusi ca unele dintre ele s-au pierdut, nu exista nici un dubiu privind productivitatea lui Efrem.
Istoricul bisericii Sozomen spune ca Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combina in scrierile sale o mostenire tripla: el schiteaza pe modelele si metodele iudaismului rabinic timpuriu, el foloseste stralucit stiinta si filozofia greaca, si delecteaza cu simbolismul misterelor in traditia mesopotamiana-persana. Cele mai importante opere ale sale erau imnurile lirice. Aceste imnuri erau pline cu imagini dupa izvoare biblice, traditii populare sau alte religii si filozofii. Imnurile erau scrise in strofe ritmate si acopereau peste cincizeci de scheme metrice de versificare. Toate aceste imnuri, sunt acum pierdute. Efrem a scris si omilii in versuri. Aceste predici in versuri sunt insa mult mai putine decat imnele. A treia categorie de scrieri ale lui Efrem o constituie lucrarile in proza. A scris comentarii biblice la Diatessaron-ul lui Tatian (singura concordanta evanghelica a bisericii siriace timpurii), la Geneza, Iesire, la Faptele Apostolilor si Epistolele Sfantului Apostol Pavel. De asemenea a scris impotriva lui Bardaisan, Mani, Marcion si a altora. A scris invataturi despre Dumnezeu, Sfanta Treime, Iisus Hristos si firile sale, Sfanta Feciara Maria, Sfanta Euharistie si un tratat despre Preotie.
Deasemenea combate ideologiile pagane legate de zeitati si scrie despre Iulian Apostatul si blasfemia sa. Deasemenea alcatuieste scrieri didactice pentru elevii scolii sale. Efrem a scris exclusiv in limba siriaca, dar exista traduceri ale scrierilor sale in armeana, copta, greaca si in alte limbi. Unele din operele sale exista doar in traduceri (majoritatea in armeana). Bisericile siriace inca folosesc multe din imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult. Insa, multe din aceste imnuri liturgice au fost prelucrate si vin in conflict cu versiunile originale. In afara de aceste munci zilnice, el s-a nevoit si cu viata monahala respectand canonul lepadarii de sine si pravila calugareasca, fiind exemplu de traitor in Hristos, de postitor si anahoret. Aproape la sfarsitul vietii sale si-a scris testamentul. A cerut sa fie inmormantat tot simplu, iar dupa treizeci de zile, fratii sa-i faca pomana, deoarece cei adormiti sunt ajutati de catre cei vii, arata Sfantul. In ultimele zile ale vietii, semenii sai au fost loviti de o seceta cumplita urmata de boli si molime ucigatoare. El a dat tot avutul saracilor si celor neputinciosi. A trecut catre Domnul senin si increzator in viata de veci, in ziua de 9 iunie 373.
Pomenirea sa se face la 28 ianuarie si este cinstit de intreaga ortodoxie.
Iubiti credinciosi,
Toti Sfintii Bisericii s-au nevoit intru cele ale postului, dar Sfantul Efrem Sirul a desavarsit modul de a posti. Postul practicat de Sfantul Efrem Sirul a fost impodobit cu smerenia sa si a fost incununat cu ascultarea pe care a practicat-o ca un simplu monah. A fost smerit din fire si a ramas simplu monah, fiind hirotonit diacon desi a fost numit staret si a scris un frumos tratat despre preotie. Un carturar desavarsit, Sfantul Efrem a reusit sa imprime in cuvinte omenesti dreapta invatatura a Bisericii ortodoxe. Nu numai ca a vorbit despre Dumnezeu dar a si trait asa cum a scris, facandu-se bland si ascultator ca un miel adus spre junghiere. Sacrificiul Mantuitorului Hristos despre care a vorbit in operele sale l-a expus si in viata sa si l-a imprimat si in modul de viata al ucenicilor sai. Sa-l rugam sa mijloceasca la Dumnezeu si pentru noi, mai ales in vremea Postului Mare, ca sa putem intelege rascumpararea adusa de Hristos cel rastignit si inviat.
Sa pomenim pe Sfantul Efrem prin propriul sau imn de smerenie, un adevarat act de marturisire sincera pentru toti zicand:
Doamne si Stapanul vietii mele,
Duhul trandaviei, al grijii de multe
al iubirii de stapanie si al grairii in desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei,
daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele
si sa nu osandesc pe fratele meu,
ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.
Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta
preot Marian David
-
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul care se rosteste in Postul Mare
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul explicata de parintele Petroniu Tanase
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Smerenie si libertate in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.