Sfantul Ierarh Sigfrid, Luminatorul Suediei (+1045, sarbatorit la 15 februarie)

Sfantul Ierarh Sigfrid este cel care a adus lumina Evangheliei lui Hristos in Suedia de astazi, tocmai de aceea este supranumit si Luminatorul Suediei. El l-a botezat in anul 1008 la Husaby, in estul provinciei Gothland, pe Regele Olav Skötkonung, Regina Estrida, copiii si curtea lor, la fantana care este numita pana astazi „Fantana Sfantului Sigfrid”, loc de primenire duhovniceasca pentru numerosii pelerini de odinioara. La 300 de metri de "Fantana Sfantului Sigfrid” se afla o straveche biserica din piatra din secolul XII, construita pe locul alteia mai vechi, din lemn, din secolul XI. In fata bisericii se pastreza mormantul Regelui suedez Olav si al Reginei Estrida, parintii Sfintei Ana de Novgorod, care, alaturi de fratii ei, la botezul savarsit de Sfantul Sigfrid, a primit numele de Irina (Ingegerda). Sfantul Sigfrid este protectorul catedralei si al orasului sau de resedinta Växjö, unde avem si o parohie ortodoxa romana ocrotita de Sfintii Ierarhi Marturisitori Iosif din Maramures si Sigfrid, Luminatorul Suediei.

Sfantul Sigfrid a fost monah in tinuturile anglo-saxone apoi a devenit episcop la York. In anul 994 cand Regele Olav I Trygvasson al Norvegiei s-a convertit la crestinism, Regele Ethelred al Angliei si consilierii sai au hotarat sa-l trimita pe Sigfrid, impreuna cu inca doi episcopi misionari si cativa preoti pentru a-l ajuta pe Regele Olav I la increstinarea poporului norvegian.

Ajungand in Norvegia, Sfantul Sigfrid dorea sa-l viziteze pe vrajitorul Raud care traia pe insula Godo, in Fiordul Slaten, insa a fost impiedicat de vremea rea, cauzata de vrajitoriile acestui pagan. Dupa cum ni se povesteste in saga lui Olav Tryggvason, Sfantul Sigfrid s-a imbracat in toate vesmintele liturgice si s-a indreptat spre prora corabiei regale. A cerut sa se aprinda lumanari si sa se aduca tamaie, dupa aceea a pus o cruce pe pupa corabiei, a citit pericopa evanghelica cu mai multe rugaciuni, a stropit cu aghiasma toata corabia, apoi a cerut sa fie indepartate panzele si sa fie urmat. Intrand in fiord, vantul nu le-a mai opus rezistenta, apa linistita se ondula pe langa chila, in schimb, pe fiecare parte a corabiei, valurile se ridicau atat de sus incat loveau stancile uriase.

Mai tarziu, Regele Olav al Suediei a cerut regelui Angliei misionari pentru luminarea poporului suedez. Sfantul Sigfrid a venit din Norvegia si s-a stabilit in Växjö si a inceput evanghelizarea zonei inconjuratoare. In urma unei viziuni a ridicat o biserica in Växjö, misiunea in Suedia incepand sa aduca roade. Doisprezece batrani intelepti din zona au fost desemnati sa reprezinte cele douasprezece triburi principale pentru a evalua veridicitatea invataturilor lui Sigfrid. Dupa ce i-au ascultat invatatura si au vazut minunile savarsite de Dumnezeu prin el, au cerut sa fie botezati. Convertirea acestor lideri a dus la crestinarea unui mare numar de oameni din Varend.

Regele Olav a trimis pe unul din consilierii sai de incredere sa afle cum decurge activitatea misionara a ierarhului saxon. La intoarcere, consilierul, i-a relatat regelui, printre altele, ca in timpul Sfintei Liturghii, dupa ce episcopul a ridicat painea si vinul iar oamenii au ingenunchiat, painea de pe disc s-a transformat intr-un tanar pe care episcopul L-a sarutat iar acesta a disparut apoi si a ramas paine. Auzind acestea, regele l-a invitat pe misionar la el in Husaby, in partea de rasarit a insulei Gothland. Episcopul Sigfrid nu s-a grabit in aceasta calatorie.ci s-a oprit mai intai la Utvanstorp ca sa invete si sa-i boteze si acolo pe vikingi. Ajungand la Husaby a fost primit cu mare cinste, iar dupa putin timp, regele impreuna cu familia si curtea sa au fost botezati in fantana la Husaby. Mai tarziu, Sigfrid a randuit alti doi episcopi pentru partea de rasarit si de apus a peninsulei.

Curand, credinta crestina in Suedia a fost intarita de martiraje. Printre acesti martiri se numara si cei trei nepoti ai Sfantului Sigfrid, Preotul Unaman, Diaconul Sunaman si Ipodiaconul Vinaman. Fiind Sfantul Sigfrid chemat de rege, doisprezece barbati au dat navala in casa nepotilor sai si i-au omorat, taindu-le capetele pe care le-au aruncat intr-un rau care trecea pe langa biserica, iar corpurile le-au ascuns intr-un loc indepartat. La putin timp dupa fapta, Sigfrid s-a intors acasa si s-a rugat cu staruinta lui Dumnezeu sa-i descopere unde erau ingropati mucenicii. La un moment dat, a vazut trei lumini, asemanatoare unor stele, stralucind deasupra lacului, apoi spe malul de rasarit. Inotand spre acel mal, a gasit trei capete intr-o oala astupata cu o piatra grea.

In timpul apostolatului Sfantului Sigfrid, in anul 1028, un englez pe numele Ulfrid a sosit in Uppsala si a convertit pe multi la crestinism. Ni se spune ca acesta a sfaramat in bucati cu un topor o statuie a zeului Thor, foarte venerat de localnici, iar pentru aceasta vikingii pagani l-au ucis, primind cununa de martir.

Conform unui vechi calendar runic, pe 15 februarie 1045, Sfantul Sigfrid a trecut la cele vesnice in Växjö , unde construise o biserica de lemn pe locul actualei catedrale de piatra. Lucrarea lui a fost continuata de ucenicii sai, Episcopii David si Eskil. Primul dintre ei a fost un mare ascet, in timpul rugaciunii era invaluit de flacari de foc. Eskil a fost inrudit cu Sigfrid devenind episcop la Strangnas, unde dupa ce o furtuna violenta a distrus un templu pagan viking, impreuna cu jertfele sale, Eskil a fost ucis cu pietre in jurul anului 1080.

.