Sfantul Cuvios Ilie din Makeyevka este cel mai nou sfant canonizat de Biserica Ortodoxa Ucraineana. Proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Ilie a avut loc pe 23 septembrie 2012, in catedrala Sfantul Gheorghe din Makeyevka (regiunea Donetsk).
Sfantul Ilie s-a nascut in 1837 in satul ucrainean Makeyevka. La varsta de 19 ani a parasit casa manat de chemarea launtrica de a urma lui Hristos pe calea "cea tramta si cu chinuri” dar, in aceeasi masura, bogata in bucurii duhovnicesti, a vietii monahale.
Pentru o perioada a trait ca monah in cadrul Schitului Sfantului Proroc Ilie din Muntele Athos. Numai Dumnezeu cunoaste nevointa sa si luptele duhovnicesti din Sfantul Munte. Aici si-a impodobit sufletul cu numeroase roade ale acestei vieti de rugaciune, traite intru Domnul: darul dragostei, iubirea de semeni si de vrajmasi, rabdarea, inainte vederea.
Dumnezeu avea sa-i randuiasca insa Sfantului Ilie o alta lucrare, aceea de misionar si indrumator duhovnicesc chiar in pamantul sau natal, desfasurata cu jertfelnicie in perioada interbelica si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
La inceputul anilor '20 ai secolului trecut, s-a intors din Muntele Athos in Ucraina stabilindu-se in Lavra Pesterilor din Kiev. In timpul opresiunii comuniste Lavra Pesterilor a fost inchisa, iar Cuviosul Ilie a fost nevoit sa traiasca undeva la periferia orasului Makeyevka. Perioadic mergea la Biserica Sfanta Treime aflata in apropiere. Deoarece nu avea o locuinta stabila, era primit de catre fiii sai duhovnicesti care vedeau in prezenta lui in locuintele lor o mare binecuvantare.
Singurele buneri ale Sfantului Ilie, pe car ele purta cu el, erau cateva icoane si Sfanta Scriptura. Timpul intreg si l-a inchinat rugaciunii si povatuirii duhovnicesti. Numeroase persoane erau incredintate de faptul ca rugaciunile Cuvioasului si viata sa sfanta sunt bineprimite de Dumnezeu. De aceea, multi oameni il cautau pentru sfat si binecuvantare. Celor ce erau ingrijorati de ofensiva nazista, el le-a prezis ca orasul lor Makeyevka va fi salvat si ca germatii vor disparea ca zapada care se topeste. Si astfel s-a si intamplat.
In timpul celui de-l Doilea Razboi Mondial ii biecuvanta si ii intarea in fiecare zi pe fiii sai duhovnicesti. Dar sfaturile sale nu priveau numai nevoile sufletul, ci si nevoile trupului. Astfel, intr-un an ii sfatuia pe multi sa semene cate ceva in gradinile lor, deoarece acestia sub presiune vremurilor tulburi, au neglijat acest aspect. Toti cei care l-au ascultat, au avut recolte abundente.
Tot in timpul razboiului o femeie a primit vestea ca sotul ei a murit pe front. Staretul Ilie a ascultat necazul acesteia, insa i-a spus sa mearga la biserica, sa se roage si sa se impartaseasca in toate duminicile. Dupa o vreme, femeia a primit o scrisoare prin care era anuantata ca sotul ei a fost salvat, ca s-a aflat mult timp in coma incat multi l-au crezut mort, dar intr-un final si-a revenit.
Staretul Ilie ii incuraja pe parinti adesea sa se ocupe de educatia duhovniceasca a copiilor, si sa le fie acestora pilda de credinta in Dumnezeu.
Multi tineri veneau sa-l vada pe Cuviosul Ilie, unii o faceau din credinta, altii doar din curiozitate sau din falsa smerenie. Intr-o zi doua femei au venit sa-l vada pe cuvios. Pe drum, una dintre ele a spus ca este atat de pacatoasa, incat se simte asemenea un porc murdar. Cealalta femeie nu a spus nimic. Ajunse in pragul usii parintelui, acesta a lasat-o sa intre doar pe cea care nu a vorbit nimic. Cealalta femeie l-a intebat de ce nu le primeste pe amandoua. Parintele a raspuns: "Oamenii vin sa ma vada, multi oameni, insa porcii nu au venit niciodata aici”. Femeia s-a infuriat pentru ca parintele a numit-o astfel, insa el i-a reamintit ca ea insasi se numise astfel. Sfantul Ilie i-a descoperit astfel falsa smerenie si mandria. Iar daca in noi tot domneste orgoliul, mai bine este noua a pastra macar tacerea.
Dupa razboi, batranul cuvios a avut intr-un final un loc unde sa traiasca. A vietuit intr-o casa mica, oferita de fiii sai duhovnicesti, pana la trecerea sa la cele vesnice. In tot acest timp parintele nu a contenit sa primeasca oameni, sa-i calauzeasca pe calea mantuirii. Desi, avea o varsta foarte inaintata, neputintele trupului nu l-au impiedicat sa participe la suljbele bisericesti pana la sfarsitul vietii.
Sfantul Ilie a prorocit triumful ortodoxiei la Makeyeva: chiar daca in vremea sa toate bisericile au fost distruse, el profetit inflorirea lor si, cincizeci de ani mai tarziu, aveau sa se ridice in acest oras Catedrala Sfantul Gheorghe si alte 24 de biserici.
La inceputul anului 1946, Sfantul Ilie i-a anuntat pe fiii sai duhovnicesti ca, in acel an, nu va praznui Sfintele Pasti impreuna cu ei. A trecut la cele vesnice pe 17 aprilie 1946, la varsta de 109 ani, fiind inmormantat in Vinerea Mare. De-a lungul timpului, fiii sai duhovnicesti si credinciosii care s-au rugat cu credinta la mormantul Sfantului Ilie, au avut parte de numeroase vindecari minunate.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.