Prăznuit la 15 septembrie, Sf. Iosif cel Nou de la Partoș s-a născut pe la anul 1568, în orașul Raguza Dalmației, dintr-o familie de creștini valahi. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de tată la vârstă fragedă, mama sa i-a dat o creștere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida să învețe carte.
Când avea 15 ani, tânărul Iacob a fost chemat de Hristos la sfânta nevoință călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. După cinci ani a plecat la Muntele Athos și a intrat în obștea Mănăstirii Pantocrator, pentru osteneli duhovnicești, îmbrăcând schima marelui și îngerescului chip sub numele de Iosif.
La Pantocrator Cuviosul Schimonah Iosif „Valahul”, împreună cu alți monahi greci, români și macedoneni, a deprins meșteșugul harului duhovnicesc, postul desăvârșit, privegherea de toată noaptea, ascultarea și smerenia.
Ca sihastru în pădurile din împrejurimi a ajuns la măsura desăvârșirii duhovnicești, mulțumind lui Dumnezeu pentru darul lacrimilor și al rugăciunilor care lucrează cu sufletul.
Harul sfințeniei
Pentru sfințenia vieții sale avea încă și darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru această era chemat în multe mănăstiri atonite și vindecă pe călugări de grele suferințe trupești. Văzându-l binecuvântat cu harul Duhului Sfânt, părinții au chemat în obște pe Cuviosul Iosif Valahul și, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic al călugărilor din Muntele Athos.
Povățuitor de suflete întru slujirea lui Dumnezeu, ajunsese cunoscut patriarhului de la Constantinopol, fiind rânduit egumen la Mănăstirea Sfântului Ștefan din Adrianopol, pe care a condus-o cu multă înțelepciune șase ani. Apoi a fost numit egumen în Mănăstirea Cutlumuș din Athos - ctitorie a domnitorilor Țării Românești, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni.
Ierarhia episcopală
După ce a format mulți fii duhovnicești, s-a retras pentru liniște la Mănăstirea Vatoped, dar, răposând mitropolitul Timișoarei, românii din Banat, călăuziți de Duhul Sfânt, au dorit păstor în locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul (deși avea 80 de ani), cel mai vestit în toate țările balcanice și cinstit ca sfânt încă din viață.
În anul 1650 este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei, unde s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei, slujind lui Hristos timp de trei ani de zile în Biserica Banatului. Renumit pentru credință, înțelept la cuvânt și blând la inimă, a săvârșit minuni spre lauda lui Dumnezeu și alinarea suferințelor unor credincioși, așezând mâinile pe capul lor și rugându-se pentru ei.
De asemenea a stins cu puterea rugăciunii sale, focul ce cuprinsese partea de apus a Timișoarei, purtând Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, până a trimis Dumnezeu o ploaie puternică, ce îndată a stins focul.
În fața flăcărilor, Sfântul Mitropolit Iosif, deși avea o vârstă venerabilă, 82 ani, a dat dovadă de curaj și s-a rugat ca Bunul Dumnezeu să ocrotească orașul și pe locuitorii lui. Acatistul Sfântului Iosif ne prezintă miracolul ierarhului în fața focului.
„Atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timișoarei nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale și oprind, prin ploaia năprasnică pe care cerul a trimis-o ție în ajutor, întinderea focului”.
Pentru această minune, Corpul Pompierilor Militari l-a ales ocrotitor al celor care luptă cu flăcările. Hotărârea a fost ratifcată prin decizia Sfântului Sinod din februarie 1997.
În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a retras la Mănăstirea Partoș, unde a mai trăit încă trei ani, până la vârsta de 85 ani, când i-a încredințat sufletul Mântuitorului Hristos.
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956 și se face pomenirea lui la 15 septembrie, cu binecuvântarea lui Dumnezeu întru sfinții Săi.
(Sursa: DOXOLOGIA - portal religios)
Cu harul sfințeniei tale, te rugăm Sfinte Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș - Mitropolitul Banatului, fii mijlocitorul nostru către Dumnezeu să ocrotească Româna și să binecuvânteze poporul român, acum și pururea, în vecii vecilor.
Amin!
Cinstește Sfinții României!
Maria Filipoiu
Poet Maria Filipoiu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.