Cuviosul Nifon s-a născut în anul 1315 la Lukóvi, în Epirul de Nord, din tată preot. De tânăr a fost adus la unchiul său, la mănăstirea Mesopotámou din Epir. A fost tuns în monahism și hirotonit preot la vârsta de 20 de ani. Cuviosul Nil Erihiotul l-a învățat rânduielile isihasmului. Citea Psaltirea și se nevoia mult stând drept într-un picior, spre a nu-și pierde luarea aminte.
Cu mare dor a venit în Sfântul Munte și s-a retras în peștera Cuviosului Petru Athonitul, la granița cu Marea Lavră, sub ascultarea minunatului ascet Theognost. După trei ani a plecat de acolo, venind la kathisma Sfântului Vasilie cel Mare, unde a viețuit 14 ani, mâncând o dată pe săptămână pâine uscată. A mai petrecut alți trei ani slujind ca preot la kathismele Marii Lavre și mulți ani la Vouleftíria, nevoindu-se sub cerul liber și având drept hrană buruienile sălbatice. După aceea a trăit o vreme alături de Sfântul Maxim Kavsokalivitul, căruia i-a fost primul biograf și prieten nedespărțit. În cele din urmă s-a instalat în peștera Kavsokaliviilor de pe malul mării, vis-a-vis de insula Sfântului Hristofor, și a dobândit ca ascultători doi tineri frați după trup, dimpreună cu tatăl lor, și ei epiroți.
Viața cuviosului a fost consemnată de un monah anonim, contemporan cu el, în care vedem că se distinge mai ales prin virtuțile și minunile sale, ca și prin harisma lacrimilor și a înainte-vederii. O slujbă a Sfântului există în manuscris la Schitul Kavsokaliviilor, unde se află și peștera nevoințelor sale și o mică biserică închinată pomenirii sale.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.