Sfântul Pavel cel Nou, patriarhul Constantinopolului, este cinstit pe 30 august. Alături de el, sunt cinstiți și Sfinții Ierarhi Alexandru și Ioan, ambii patriarhi ai aceleiași cetăți.
Pavel cel Nou, cunoscut și ca Pavel al IV-lea, a fost patriarh al Constantinopolului în secolul al VIII-lea, într-o perioadă marcată de controverse teologice intense, în special de erezia iconoclastă, care interzicea cultul icoanelor.
Sfântul Patriarh Pavel al IV-lea, zis cel Tânăr, era originar din Cipru. Sfântul Pavel cel Nou a fost mai întâi citeț, și, strălucind cu cuvintele și faptele sale virtuoase, a fost ales Patriarh, împotriva voinței sale, în cea dea două Duminică a Postului Mare din anul 780, după o lungă perioadă în care tronul de patriarh a fost neocupat, din cauza tulburărilor ereziei iconoclaste.
Sub presiunea împăratului persecutor Leon al IV-lea Kazarul, Sfântul Pavel cel Nou a semnat un document în care declara că nu va accepta cultul icoanelor. Dar împăratul a murit la puțină vreme, așa încât a putut să retracteze cele semnate cu forța. Așadar, constrâns să semneze documente iconoclaste, Sfântul Pavel a fost un apărător al dreptei credințe.
Totuși, erezia continua să se răspândească, iar el, bătrân și bolnav, se vedea neputincios a-i face față, așa încât a preferat să renunțe la slujirea de Patriarh și să se retragă la Mănăstirea lui Flor, fără să o prevină însă pe împărăteasa regentă, Sfânta Irina (7 august).
De cum au aflat, împărăteasa și fiul ei, Constant al VI-lea, s-au dus la sfântul episcop și l-au întrebat de ce a plecat. Fericitul Pavel, în lacrimi, le-a răspuns: „Nu ar fi trebuit să accept să fiu în fruntea unei Biserici care se separă de împărtășirea cu celelalte scaune patriarhale”.
Plini de întristare și de amărăciune, suveranii au trimis o ambasadă de patricieni și membri ai Senatului, ca să încerce să-l convingă să revină. Dar el le-a răspuns cu hotărâre: „Dacă nu adunați un Sinod Ecumenic care să corecteze eroarea care este în mijlocul nostru, atunci nu este nicidecum mântuire pentru voi”.
Și cum ei îl întrebau de ce a acceptat să semneze cu împăratul eretic, Pavel le-a răspuns: „Tocmai din această cauză plâng și mă tânguiesc acum și m-am hotărât să mă pocăiesc, rugându-L pe Dumnezeu să mă pedepsească, pentru că nu am predicat adevărul de frica nebuniei voastre”.
Sfântul Ierarh Pavel cel Nou, patriarhul Constantinopolului a trecut la cele vesnice cu două sau trei luni după aceasta (784), aducând mare doliu la palat și printre ortodocși, căci toți îl admirau pentru virtutea și credința sa.
Iar datorită acestei hotărâri și mustrări a lui, împărăteasa și patriarhul ce i-a urmat, Sfântul Tarasie (25 februarie), au început pregătirea celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic, care a restabilit cultul icoanelor în anul 787.
Viața Sfântului Pavel cel Nou, Patriarhul Constantinopolului, este un exemplu de curaj, pocăință și devotament față de adevărul credinței ortodoxe, arătând că un păstor adevărat este gata să renunțe la orice, chiar și la propria sa demnitate lumească, pentru a apăra dreapta credință.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.