Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu este cinstit pe 22 iulie. Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu s-a născut pe 8 decembrie 1909 în satul Țepești, comuna Crăpăturile, din județul Vâlcea. Părinții săi, Marin și Maria, oameni credincioși, care se îndeletniceau cu lucrul pământului, au avut șapte copii, Ilie fiind al doilea prunc al familiei.
După şcoala primară, între 1922 şi 1930, tânărul Ilie Lăcătuşu a urmat Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi între 1930 şi 1934, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti.
În ziua de 5 iulie 1931 s-a căsătorit cu învățătoarea Ecaterina Popescu. Dumnezeu le binecuvintează familia cu cinci copii, însă patru dintre ei trec la Domnul la vârste fragede.
Tânărul Ilie este hirotonit diacon la 27 august 1934, apoi, în următoarea zi, preot pe seama parohiei Osica de Jos din județul Olt, de către Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului-Noul Severin. La 5 octombrie 1934, Sfântul Ilie Lăcătușu este transferat la Parohia Pluta - Buicești din județul Mehedinți. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 1 noiembrie 1942, Sfântul Ilie a fost trimis de Mitropolia Olteniei în Transnistria, slujind la parohia Șerșenița din raionul Rîbnița, unde a rămas până în martie 1943.
Odată cu instaurarea regimului comunist în România, s-a declanșat o mare prigoană atât asupra slujitorilor Sfântului Altar, cât și asupra credincioșilor ortodocși. În această perioadă s-a arătat mulțime de clerici, călugări și credincioși care au mărturisit pe Hristos, primind moarte mucenicească sau suferind pentru multă vreme temniță grea, umilințe și torturi nenumărate.
Sfântul Ilie Lăcătușu a primit și el cu bărbăție duhovnicească această cruce grea a suferinței pentru dragostea lui Hristos. A fost arestat în perioada 18 iulie 1952 - 26 aprilie 1954 și trimis să lucreze în coloniile de muncă de la Galeșu - Constanța, apoi Peninsula - Constanța (Canalul Dunăre - Marea Neagră), iar în 1953 este dus la Târgu-Ocna de unde este eliberat și revine la Buicești pentru a-și continua activitatea preoțească. Între 1 iulie 1959 și 6 mai 1964 este din nou arestat și trimis la muncă silnică în Deltă, la Periprava.
În temniță, Sfântul Ilie Lăcătușu a fost ca un apostol care a îndrumat mulțime de oameni pe calea lui Hristos.
Iată o minune petrecută la Periprava, marturisită de Arhimandritul Justin Pârvu: „Cu Părintele Ilie Lăcătușu am stat patru ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică și prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și, atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea; de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toți înspăi-mântați, mai ales că îi văzusem și pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo 40 ha, și stuful era tocmai în adâncime. Toți am început să murmurăm și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci, te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.
Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: «Măi, intrăm, pentru că ăștia îs puși pe gând rău; ăștia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați». Măi, și am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa, să-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune, și era un ger de -30 de grade afară, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedeai nufărul galben înflorit sub gheață.
Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi și ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți.”
Sfântul Preot Mărturisitor Ilie era un model de lepădare de sine și împărțea orice lucru pe care îl avea. Ori de câte ori primea un pachet cu haine de acasă, îl oferea de îndată deținutului care era mai bolnav, iar el rămânea în zeghea lui ruptă. Sfântul a renunțat și la hrana sa, pentru a-i ajuta pe cei mai suferinzi dintre deținuți.
Sfântul Ilie îi ajuta și pe cei care sufereau în urma torturilor la care erau supuși, preluând și normele lor de lucru pentru a nu fi din nou pedepsiți. Această dragoste și dăruire către celălalt i-a sfințit viața, fiind un model desăvârșit de smerenie, dragoste și bunătate.
După ce este eliberat în 1964, Sfântul Ilie Lăcătușu i se fixează domiciliu forțat la Bolintin unde va fi obligat să lucreze ca zidar. La 1 aprilie 1965, prin grija Patriarhului Justinian Marina, își reia slujirea preoțească la parohia Gârdeşti, din județul Teleorman. În 1970 este transferat la parohia Cucuruzu, din județul Giurgiu, unde slujește până la 1 ianuarie 1978.
Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu a trecut la cele veșnice pe 22 iulie 1983, pe un pat de spital, după o perioadă de suferință trupească, înconjurat de familia sa. Strălucind în dragoste și smerenie, s-a făcut vas curat primitor al darurilor dumnezeiești, al discernământului și al înainte-vederii, arătându-se astfel îndrumător înțelept al sufletelor pe calea mântuirii și mare făcător de minuni. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut in rândul sfinților in ședințele de lucru din 11-12 iulie 2024.
După adormirea sa, la 15 ani de la mutarea la Domnul, trupul său a fost aflat întreg, binemirositor și frumos la vedere, numeroși credincioși alergând la cinstitele sale moaștele, prin care mulțime de bolnavi au primit tămăduire.
Rugăciune către Sfântul Preot Ilie Mărturisitorul
O, Sfinte Părinte Ilie, mare făcător de minuni, la tine venim cu nădejde, ca la un grabnic ajutător. Vezi puținătatea credinței noastre, tu, cel ce înțelegi slăbiciunile și neputințele tuturor. Nu îngădui să fim biruiți de lucrarea vrăjmașului diavol, care caută să ne piardă sufletește și trupește. De la începuturile Bisericii, mulți potrivnici s-au arătat, răspândind rătăciri de la dreapta credință și pierzându-i pe cei căldicei sau slabi în credință. Însă, în vremurile din urmă, aceștia s-au înmulțit, din care pricină mulți oameni își pierd sufletele, alergând pe căile pierzării. Avem nevoie de ocrotirea ta, Sfinte, ca să înfruntăm ispitele în fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, ca să nu pierdem ajutorul dumnezeiesc. Roagă-te Preasfintei Treimi pentru ierarhii Bisericii noastre, ca să păstorească pe dreptcredincioși cu multă credință în Dumnezeu și cu iubire de păstoriți. Roagă-te pentru preoții Bisericii dreptslăvitoare, ca să stea cu putere împotriva necredinței și să-L mărturisească pe Hristos fără frică. Roagă-te pentru toate familiile dreptcredincioșilor, pentru părinți și copii. Roagă-te, Sfinte Ilie, pentru monahi și monahii, ca să aibă ascultare smerită, nevoință și rugăciune stăruitoare, încât să primească din belșug lucrările harului dumnezeiesc. Așa ne rugăm ție, cel ce te afli în soborul noilor sfinți și mărturisitori, să nu uiți în rugăciuni neamul românesc mult-încercat. Iar dacă vom cădea, să ne ridicăm degrabă prin rugăciunile și sprijinul tău. Ajută-ne ca, prin pocăință, să ne smerim, cerându-I Bunului Dumnezeu să ne schimbe viața și să ne primească în cereasca Sa Împărăție, lăudând pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.