Pe 6 Mai facem pomenirea Sfântului Sava, primul arhiepiscop al sârbilor. Era din familia domnitoare Nemanja, întemeietorii Statului sârb. Tatăl său, Ştefan I Nemanja, a domnit între anii 1165-1196. A avut trei fii: Ştefan, Vucan şi Rastco. Cel mai mare i-a urmat la domnie sub numele de Ştefan al II-lea, iar cel mai mic, Rastco, născut în jurul anului 1175, la vârsta de 17 ani a fugit la Sf. Munte Athos şi acela s-a călugărit, primind numele de Sava.
Mai întâi a ucenicit în mănăstirea Rusicon apoi mănăstirea Vatoped. Aici îl află tatăl său, care se retrăsese de la domnie şi se călugărise, sub numele de Simeon, în mănăstirea zidită de el, Studenita. La 1199 Simeon moare la Athos, după ce zidise pe ruinele unei vechi mănăstiri, marea mănăstire Hilandar, care devine un mare focar de cultură pentru sârbi. La anul 1199, Simeon moare şi e îngropat la Hilandar. In anul următor, 1200, este canonizat; atunci fiul său Sava îi alcătuieşte slujba şi-i scrie viaţa (sinaxarul). Sf. Simeon este cel dintâi sfânt sârb. La 1207 moaştele lui sunt aduse la Studenita, ca să întărească pacea între fraţi şi unirea dintre sârbi.
Cu aşezarea moaştelor Sfântului Simeon la Studeniţa, Sava ajunge stareţul mănăstirii. Face rânduială şi desfăşoară în sânul ei o bogată lucrare bisericească şi politică.
Indrumă poporul să zidească mănăstiri şi biserici, să se ferească de eresuri şi să păzească dreapta credinţă. In anul 1219 este hirotonit de patriarhul clin Constantinopol ca cel dintâi arhiepiscop al sârbilor. Işi aşază reşedinţa mai întâi în mănăstirea Zică, zidită si înzestrată de fratele său, domnitorul Ştefan al II-lea. La 1220 incoronează pe fratele sau de rege al sarbilor si organizeaza Biserica Serbiei in noua episcopii, cu reşedinţele în Rasa, Ipec sau Peci, Topliţa, Morava, Dabar, Zeta, Hum (Herţegovina), Budim şi Prizven; sfinţeşte episcopi, preoţi şi stareţi, călătoreşte pe la locurile sfinte, îndeamnă să se zidească şi simţeşte biserici, mănăstiri şi schituri, şi astfel lucrează din răsputeri la întărirea Bisericii şi a patriei sale în 1235 după o călătorie la Ierusalim şi Constantinopol, ajunge până la Mesembria, apoi cu mare alai la Târnovo, capitala Bulgariei, unde e primit cu mare cinste de împăratul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea. Aici se îmbolnăveşte şi la 14 ianuarie 1236 moare. In anul următor regele Vladislav al sârbilor duce moaştele lui de la Târnovo în mănăstirea Mileşeva din Bosnia. Deşi a murit la 14 ianuarie, pomenirea se face la 6 mai, data când a fost mutat la Mileşeva şi a fost înscris în rândul sfinţilor. Sf. Sava Nemanja a fost cel mai însemnat ierarh al Bisericii sârbe.
Preot Ilarion V. Felea
Cuvantari la vietile sfintilor, vol II; Fundatia Justin Parvu
Cumpara cartea "Cuvantari la vietile sfintilor, vol II"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.