Sfantul Simeon al Tesalonicului, nevoitor isihast si unul dintre ultimii discipoli ai Sfantului Grigorie Palama, este unul dintre cei mai de seama liturgisti ai Bisericii Ortodoxe, remarcandu-se prin talcuiri amanuntite asupra unor aspecte ale cultului si obiectelor liturgice neabordate pana la el.
Se cunosc putine informatii despre viata Sfantului Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Nasterea sa este datata in cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea fiind originar din Constantinopol. Simeon este, fara indoiala, numele sau primit la tunderea in monahism, iar numele sau de mirean nu ne este cunoscut. Inainte de a fi ridicat la treapta episcopala a trait ca ieromonah intr-o manastire aflata in orasul sau natal. Era un apropiat al fratilor Xantopoulos avand stranse lagaturi cu comunitatea monahala pe care acestia au intemeiat-o in Constantinopol. Foarte posibil ca si Simeon sa fi facut parte din aceasta comunitate.
Educatia sa de baza era cea teologica, primita in Biserica. Din scrierile sale nu apare ca el ar fi fost un adept al discursurilor filosofice si al educatiei seculare in general. El avea, intr-adevar, o profunda cunoastere a scrierilor teologice si, in special, a orice avea legatura cu oficiul liturgic al Bisericii. Timpul in care a trait a fost unul dificil atat pentru Biserica Ortodoxa, cat si pentru Imperiul Bizantin aflat intr-o etapa de decadere.
Intre anii 1410 si 1418 a fost ales Arhiepiscop al Tesalonicului. Hirotonia sa a avut loc in Constantinopol, potrivit practicii indatinate pentru ierarhii care apartineau de Patriarhia Constantinopolului. Apoi s-a mutat in provincia sa pentru a fi intronizat. Intronizarea a avut loc dupa un interval destul de lung, din cauza unor circumstante nefericite.
Timpul sau ca Arhiepiscop al Tesalonicului a marcat de asemenea sfarsitul controlului bizantin asupra orasului. Pe de o parte, jumatate din timpul pastoririi sale, orasul s-a aflat sub ocupatie venetiana (1423), si, pe de alta, la sase luni dupa mutarea sa la cele vesnice (septembrie 1429), a inceput perioada ocupatiei otomane (29/3/1430-26/10/1912).
Ca Arhiepiscop al Tesalonicului, s-a distins pentru legaturile sale stranse cu Biserica din Constantinopol. Activitatile sale in Macedonia sunt de mare insemnatate, si pot fi descrise pe trei coordonate principale. In primul rand, invatatura sa cuprinde cuvantul vorbit si scris. Pe langa invatatura sa de factura omiletica despre credinta ortodoxa, el ne-a lasat o multime de scrisori pastorale, multe dintre acestea adresate unor oameni din afara granitelor provinciei sale.
In al doilea rand, este demna de amintit purtarea sa de grija fata de saraci si de cei nevoiasi. Intr-o vreme caracterizata de declin si nesiguranta, activitatea caritabila a Sfantului Simeon a fost foarte importanta.
In al treilea rand, remarcam aportul sau adus la renasterea vietii liturgice in eparhia sa.
Putem imparti activitatea sa ca Arhiepicop al Tesalonicului in doua perioade. Prima (1416/7-1423, timpul dintre intronizarea sa si cucerirea venetiana a orasului) a fost o vreme de pace in statul bizantin. Cea de-a doua perioada (1423 - 1429) incepe atunci cand venetienii au ocupat orasul si dureaza pana la trecerea Sfantului Simeon la cele vesnice. Cu privire la ocupatia straina asupra orasului, se pare ca Sfantul Simeon a preferat-o pe cea venetiana celei otomane. Acesta gandea ca viata sub turci era incompatibila cu credinta crestina, intrucat otomanii marturiseau o alta invatatura de credinta despre Dumnezeu. Insa, aceasta nu insemna nicidecum ca el a dorit dominatia venetiana; de fapt el a continuat sa-si exprime rezervele deschis. Caderea Tesalonicului in maini straine a fost in chip nefericit atribuit atitudinii sale rigide, insa aceasta perspectiva este exagerata si nefondata. Sfantul a fost neclintit in invatatura ortodoxa si a aderat cu fermitate la valorile Imperiului Bizantin.
Sfantul Simeon a trecut la cele vesnice la mijlocul lunii septembrie in anul 1429. A trecut insa destul de mult timp pana la canonizarea sa oficiala. Aceasta s-a petrecut pe 14 aprilie 1981, iar pomenirea sa se face in fiecare an pe 15 septembrie.
Meritul sau este cu atat mai mare, cu cat a scris in ultimul secol de existenta a Imperiului Bizantin, caracterizat prin mari framantari politice si sociale, pledand permanent pentru pastrarea nealterata a traditiei liturgice ortodoxe, singura in stare sa mentina nealterata dreapta credinta in fata prozelitismului altor confesiuni.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.