Sfantul Sofronie din Vrata s-a nascut in data de 11 martie 1739, in localitatea Kotel, din Bulgaria, si se crede ca a trecut la cele vesnice dupa data de 2 august 1813, la varsta de peste 74 de ani, pe cand era in Bucuresti.
A fost unul dintre cei mai de seama ierarhi patrioti si carturari ai poporului bulgar, fiind socotit inca si astazi drept “ctitor al limbii si culturii bulgare moderne”, “apostol al renasterii bulgarilor” si una dintre cele mai importante personalitati ale Bulgariei moderne.
Pentru ca a trait in vremuri grele, sub ocupatia turcilor, condusi de pasa Pazvantoglu din Vidin, Sfantul Ierarh Sofronie de Vrata a petrecut nu mai putin de unsprezece ani (1803-1813) in Tara Romaneasca. El l-a hirotonit ierodiacon pe Sfantul Calinic de la Cernica, in decembrie 1808, in Biserica Sfantul Nicolae, din Manastirea Cernica.
Sfantul Ierarh Sofronie de Vrata a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Bulgara in data de 24 martie 1965. Pentru ca nu se cunoaste data exacta a trecerii sale la cele vesnice, Sfantul Sofronie de Vrata este praznuit in ziua de 11 martie.
Sfantul Sofronie, ierarhul din Vrata
Stojko Vladislavov, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 11 martie 1739, in localitatea Kotel, din regiunea Sliven, aflata in centrul Bulgariei, in familia unui crescator si vanzator de vite. Pe cand avea doar trei ani, mama lui a murit, iar tatal sau s-a recasatorit. Acesta din urma a murit in anul 1750, pe cand era in Constantinopol, in urma unei epidemii. Cand a ramas orfan, copilul a fost crescut de rude. Primii ani de scoala i-a petrecut in satul natal, invatand de pe carti scrise in limbile slavona si greaca.
La varsta potrivita, Stojko s-a casatorit cu Ganka Hadzhiatanasova si a primit de la Dumnezeu patru copii: Tsonko, Vladislav, Maria si Ganka. Fiul sau, Tsonko, s-a casatorit cu Tanasova Ghana si a dat nastere printului Stefan Bogoridi (1775-1859), din care, mai apoi, s-a nascut printul Alexandru Bogoridi (1822-1910), care a fost guvernator general al Rumeliei de Est, si contesa Anna Mathieu de Noaielles (1876-1933). Fiica sfantului, anume Maria, a fost mama episcopului Policarp Pataroliyski.
Stojko a lucrat intr-un atelier de croitorie si a predat la scoala din satul natal, alaturi de renumitul preot preofesor Milko. In anul 1762, la varsta de 23 de ani, el a fost hirotonit preot. Pentru o vreme, el a slujit in parohia Karnobat.
In anul 1765, el l-a intalnit in satul natal pe Cuviosul Paisie, un calugar venit de la Manastirea Hilandar, din Sfantul Munte Athos. Acesta din urma i-a arata tanarului preot un manuscris cu "Istoria slavilor si a bulgarilor", pe care Stojko il va copia.
Intre anii 1770-1775, preotul Stojko a savarsit doua calatorii in Sfantul Munte Athos. In anul 1781, el a intocmit un al doilea exemplar cu manuscrisul slav amintit anterior. In cele din urma, el a hotarat sa ia calea manastirii. Pentru aceasta, in anul 1792, la varsta de 53 de ani, parintele Stojko a pleacat din satul natal. A calatorit la Constantinopol, in Sfantul Munte Athos si a stat putina vreme intr-o manastire din localitatea Arbanasi. In cele din urma, tot in anul 1794, el a intrat in obstea din Manastirea Kapinovo, primind numele Sofronie.
In data de 17 septembrie 1794, la varsta de 55 de ani, ieromonahul Sofronie a fost hirotonit episcop de Vrata. Inca de la inceputul activitatii sale ca ierarh, Sfantul Sofronie a desfasurat o activitate de intarire a spiritului national, in mijlocul poporului bulgar.
Pentru activitatile sale pastoral-misionare, social-filantropice si culturale, autoritatile turcesti, care stapaneau in acea vreme regiunea, l-au prigonit si chiar l-au aruncat in temnita din Vidin, unde a stat vreme de aproape trei ani (1800-1802).
Din cauza persecutiilor lui pasa Osman Pazvantoglu din Vidin, Sfantul Sofronie pleaca definitiv din eparhia de Vrata. O perioada, el va trai in munti, ca pustnic. Dupa o vreme, el a trecut in nordul Dunarii, in Tara Romaneasca, mai intai in Craiova, apoi in Bucuresti.
Sfantul Sofronie de Vrata a intocmit mai multe scrieri cu invataturi religioase, istorice si morale, care au permis introducerea acestei limbi (bulgara moderna) in biserici.
In anul 1806, intr-o tipografie din Ramnicu Valcea, vrednicul Sofronie a tiparit, in limba bulgara moderna (neobulgara), cartea numita “Chiriacodromion" sau "Nedelic". Au fost tiparite o mie (?) de exemplare. Cartea contine 94 de cuvinte si invataturi crestine, o postfata si doua cuvinte de indrumare cu privire la Taina Botezului si Taina Cununiei, catre preoti. Este, de fapt, o colectie de invataturi si predici pentru toate duminicile si sarbatorile anului, scrisa pe baza unor surse slave si grecesti.
Acest “Chiriacodromion” este prima lucrare tiparita vreodata in limba bulgara moderna si singura lucrare intocmita de Sfantul Sofronie care a vazut lumina tiparului in vremea vietii sale. Aratand necesitatea de carti tiparite in limba bulgara moderna, Sfantul Sofronie strage bani de la bulgarii din Tara Romaneasca.
Autobiografia sa, terminata de scris candva intre anii 1804-1805, intitulata “Viata si suferintele pacatosului Sofronie”, constituie o lucrare de importanta nationala pentru limba si cultura bulgara moderna. Este prima biografie a unei personalitati nationale bulgare. Aceasta scriere a fost publicata in anii 1861-1862, in cinci numere consecutive ale ziarului “Dunarea Lebedelor”, la initiativa lui G.Rakovski. Prin aceasta lucrare, Sfantul Sofronie de Vrata a contribuit semnificativ la dezvoltarea literaturii moderne bulgare.
In decembrie 1808, fiind deja in Bucuresti, Sfantul Ierarh Sofronie de Vrata l-a hirotonit ierodiacon pe Sfantul Calinic de la Cernica, in Biserica Sfantul Nicolae, din Manastirea Cernica. In muzeul manastirii se pastreaza inca si astazi omoforul Sfantului Calinic, pe care apare infatisat vrednicul Ierarh Sofronie de Vrata (pe partea dreapta a omoforului).
In luna noiembrie a anului 1810, pe cand avea 71 de ani, episcopul Sofronie de Vrata l-a rugat pe generalul rus N.M. Kamenski s-a mijloceasca pe langa Gavriil Banulescu, exarhul responsabil cu manastirile din Tara Romaneasca, spre a primi binecuvantarea de a se retrage la o manastire din Tara Romaneasca sau Moldova, pentru a-si petrece ultimele zile din aceasta viata. Aflat in Iasi, exarhul l-a insarcinat pe mitropolitul Ignatie al Ungrovlahiei (1810-1812) sa indeplineasca dorinta Sfantului Sofronie.
In data de 28 aprilie 1811, Sfantul Sofronie era deja egumenul unei manastiri din jurul orasului Bucuresti, precum reiese dintr-un document in care, impreuna cu ceilalti egumeni din zona, isi asuma sarcina de a intretine un spital pentru soldatii rusi raniti pe front. In timpul ocupatiei rusesti (1806-1812), spitale pentru soldatii rusi au fost organizate in multe dintre marile manastiri ale tarii. Un astfel de spital a functionat si in Manastirea Mihai Voda, unde erau depozitate alimentele pentru armata rusa.
Potriviti traditiei orale, el ar fi fost egumen al Manastirii Marcuta. Documentele din Arhiva Nationala insa sustin faptul ca, intre anii 1811-1812, Sfantul Sofronie de Vrata a fost egumen la Manastirea Mihai Voda, din Bucuresti. In vremea aceea, singurul “Sofronie” din Tara Romaneasca, episcop si egumen in acelasi timp, era decat ierarhul bulgar Sofronie de la Vrata.
Un inventar al veniturilor Manastirii Mihai Voda, intocmit in data de 24 ianuarie 1811, poarta semnatura episcopului “Sofronie Mihailotul”. Apoi, in data de 24 martie 1812, acelasi episcop Sofronie il sesiza pe generalul Repnin, vicepresedinte al Divanului Tarii Romanesti, ca armata rusa a stricat niste camari ale Manastirii Mihai Voda.
In anul 1812, dupa incheierea pacii intre otomani si rusi, cand armata rusa s-a retras din Tara Romaneasca, Sfantul Sofronie s-a retras si el de la staretia Manastirii Mihai Voda. La randul sau, mitropolitul Ignatie al Tarii Romanesti, care a fost de partea rusilor, a plecat de bunavoie din Tara Romaneasca, reintrata sub ocupatie otomana.
Cel mai probabil, el a trecut la cele vesnice in locuinta rudelor sale, aflate la acea data tot in Bucuresti. Fiica, ginerele si nepotii sai invatau la Academia Domneasca. In documentele Mitropoliei Ungrovlahiei din vremea respectiva nu se mai gaseste nici o informatie despre episcopul Sofronie de Vrata, de unde se deduce faptul ca acesta nu si-a petrecut ultimele zile intr- o manastire. Ultima lui semnatura, pastrata in Condica Mitropoliei Ungrovlahiei, dateaza din data de 7 martie 1813.
Sfantul Ierarh Sofronie de Vrata a trecut la cele vesnice la o data nesigura, dupa data de 2 august 1813, la varsta de peste 74 de ani, in Bucuresti. Ultimele documente care poarta semnatura sfantului au fost intocmite in data de 2 august 1813. In acelasi an, Dimitar Popski ii inchina Sfantului Sofronie o oda, de unde deducem ca in acest an a trecut acesta la cele vesnice.
In numarul 4 al ziarului sarbesc “Serbsca Novina”, editat in Budapesta, in data de 12 septembrie 1838, se spune ca Sfantul Ierarh Sofronie de Vrata “a fost inmormantat in Manastirea Serban Voda, din Bucuresti”.
Istoricii au identificat cinci ctitorii bucurestene ale lui Serban Voda Cantacuzino (1678-1688): Manastirea Cotroceni, Biserica Magureanu, Biserica Sfantul Ilie - Gorgani, Biserica Doamnei si Hanul Serban Voda, care era metoc al Manastirii Cotroceni.
Se crede ca Sfantul Sofronie de Vrata a fost inmormantat in cimitirul de langa biserica Hanului Serban Voda. La acea vreme, Manastirea Cotroceni si Manastirea Marcuta se aflau in afara orasului, in timp ce Hanul Serban Voda se afla in centrul orasului.
Hanul Serban Voda, inconjurat de ziduri fortificate, a fost construit de Serban Voda Cantacuzino intre anii 1683-1686, pe locul actualei Banci Nationale a Romaniei, loc delimitat de strazile Lipscani, Smardan si Doamnei.
Incepand cu anul 1686, cand hanul a fost inchinat Manastirii Cotroceni, acesta a devenit han manastiresc. In acea vreme, toate marile hanuri bucurestene (domnesti, boieresti sau manastiresti) aveau cate o biserica in incinta. Biserica Sfantul Gheorghe, din Hanul Serban Voda, a fost construita in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, de catre negustorii care locuiau in casele acestui metoc. Faptul ca biserica a fost zidita de negustori intareste si existenta unui cimitir propriu.
In prima jumatate a secolului al XIX-lea, multe dintre aceste hanuri au disparut in urma cutremurelor de pamant. In urma cutremurului din anul 1838, biserica Hanului Serban Voda a ajuns aproape surpata. Credinciosii care participau pana atunci la slujbe in biserica hanului s-au plans domnitorului ca nu mai au unde sa-si pomeneasca mortii, de unde reiese faptul ca in jurul bisericii exista si un cimitir.
Prezenta boierilor Vacaresti in jurul Bisericii Serban Voda si implicarea lor in incercarea de rezidire a bisericii intareste si mai mult credinta ca Sfantul Sofronie de Vrata a fost inmormantat in acest loc, stiut fiind faptul ca acesti boieri se cunosteau cu Sfantul Sofronie inca de cand acesta din urma era in Arbanasi.
In anul 1813, cand Sfantul Sofronie de Vrata a trecut la cele vesnice, Sfantul Ierarh Calinic a fost hirotonit preot. Sfantul Ierarh Sofronie de Vrata a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Bulgara, la propunerea patriarhului Chiril, in data de 31 decembrie 1964 (sau 24 martie 1965).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Biserica Marcuta
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.