Sfantul Teodosie Isihastul (Sfantul Teodosie de la Tarnovo) a fost ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul si este considerat a fi cel important reprezentant al curentului isihast in Bulgaria. Inca din 1325, inainte de izbucnirea conflictului dintre Sfantul Grigorie Palama si Varlaam, Cuviosul Grigorie Sinaitul a adus isihasmul in Bulgaria, iar ucenicul lui si continuatorul traditiei, monahul bulgar Teodosie a inradacinat si mai mult isihasmul in pamantul bulgaresc. Lucrarea sa a fost continuata de ucenicul celui din urma, Eftimie, care avea sa ajunga patriarh de Tarnovo (1375-1393). In perioada cat a slujit ca patriarh, Tarnovo a devenit un centru de iradiere a isihasmului in tarile slavone.
Sfantul Teodosie Isihastul s-a nascut spre sfarsitul secolului al XIII-lea in regiunea Tarnovo din Bulgaria. Inca din copilarie a aratat o dragoste deosebita fata de Biserica si fata de semeni. Alege sa urmeze calea monahala vietuind intr-o manastire de langa Vidin. Aici a fost tuns in monahim primind numele Teodosie. Dupa moartea parintelui sau duhovnicesc, a inceput sa caute un alt calauzitor pe calea mantuirii. In 1331, auzind de sosirea in Paroria, la granita Imperiului Bizantin cu Bulgaria, a Sfantului Grigorie Sinaitul si a ucenicilor sai, Sfantul Teodosie a hotarat sa se alature acestora. Acesti monahi se retrasesera aici in cautarea unui loc mai linistit, unde sa se poata ruga si nevoi, tinand seama ca Muntele Athos era adesea atatac de barbari in acel veac.
Sfantul Teodosie s-a supus cu smerenie indrumarii duhovnicesti a Sfantului Grigorie Sinaitul, invatand prin experienta a taina cunoasterii lui Dumnezeu, dobandind roadele trezviei si ale rugaciunii inimii. Din Paroria curentul isihast s-a raspandit in Balcani, in Tarile Romane iar mai tarziu in Rusia.
Nu dupa multa vreme turcii au patrus si in aceasta regiune astfel incat monahii isihasti au fost nevoiti sa ceara sprijin si protectie Tarului bilgar Ioan Alexandru (1331-1371). Acesta s-a intamplat prin intermediul Sfantului Teodosie, pe care tarul il cunostea si il aprecia. Tarul i-a luat pe monahi sub protectoratul sau construindu-le o manastire cu turnuri de aparare. Dupa ce Sfantul Grigorie Sinaitul a trecut la cele vesnice in 1346, obstea de monahi i-a cerut Sfantului Teodosie sa-si asume staretia. Sfantul a refuzat si s-a retras impreuna cu cativa frati (printre care Sfantul Romilos - 18 septembrie), pentru o perioada, la Sfantul Munte.
Nu au putut ramane pentru mult timp in acest loc din cauza piratilor care tulburau frecvent viata de rugaciune a monahilor. Sfantul Teodosie a mers la Tesalonic, apoi la Schitul Sfantului Ioan Botezatorul in Veria, iar ulterior in Constantinopol. In final, sfantul s-a intors in tinutul natal unde, intre 1348-1350, a construit o manastire pe Muntele Kelifarevo, langa Tarnovo, cu sprijinul tarului.
Sfantul Teodosie a avut o viziune in care muntel i se infatsa acoperit cu flori minunate si copaci cu diferite fructe. Un om invaluit in lumina era randuit sa culeaga fructele. Sfantul a inteles ca viziune ii descoperea gloria viitoare a locului si ca aceasta pustietate va fi vietuita de monahi care vor purta roadele virtutilor. In mai putin de o jumatate de secol, Manastirea Sfantul Teodosie a devenit un adevarat centru isihast al lumii Ortodoxiei. Impreuna cu Sfantul Teodosie vietuiau in manastire aproximativ 50 de ucenici.
Manastirea a fost intemeiata pe randuielile duhovnicesti ale Sfantului Grigorie Sinaitul. Ascultarea, milostenia, buna chivernisire, cultivarea linistii si rugaciunea mintii predominau. Un mare accent era pus pe cultura si educatie: copierea manuscriselor, traducerea textelor patristice in slavona, caligrafia, invatarea artelor liturgice.
Printre ucenicii Sfantului Teodosie s-a numarat Sfantul Eftimie, care a devenit ulterior Patriarh de Tarnovo (1375-1393). La Manastirea Kelifarevo, Sfantul Eftimie a avut parte de o experienta minunata, prin care i s-a permis sa descopere sfintenia parintelui sau duhovnicesc, Sfantul Teodosie: in timp ce a mers la chilia Sfantului Teodosie pentru a cere sfat, l-a vazut pe acesta pe fereastra cu mainile ridicate in rugaciune si invaluit in lumina dumnezeiasca. Parintele sau era tot lumina, tot, foc dumnezeiesc! Sfantul Eftimie a mers apoi catre chilia sa slava lui Dumnezeu.
In ziua urmatoare, Sfantul Eftimie la gasit pe Sfantul Teodosie in afara chiliei, varsand lacrimi. L-a intrebat pentru ce se s-a intristat iar sfantul i-a spus ca Dumnezeu i-a descoperit ca turicii vor invada regiunea si vor distruge manastirea. Evenimentele care s-au succedat curand au confirmat inainteavederea Sfantului Teodosie. La sfarsitul secolului al XIV-lea, turcii au distrus Manastirea Kelifarevo. A fost reconstruita in 1596, insa a fost din nou distrusa. A fost construita din nou in 1718 si apoi in secolul al XIX-lea.
Sfantul Teodosie Isihastul a fost implicat direct in lupta impotriva ereziei bogomililor, foarte raspandita in Balcani la acea vreme. A participat la Sinoadele locale din 1350 si 1359 care au condamnat aceasta invatatura eretica.
A trecut la cele vesnice pe 27 noiembrie 1363, la o varsta inaintata, in Manastirea Sfantul Mamas din Constantinopol. Sfantul Teodosie a calatorit in acest loc impreuna cu patru dintre ucenicii sai pentru a-l intalni pe Calist, impreuna-nevoitor cu ei si ucenic al Sfantului Grigorie Sinaitul, ajuns Patriarh de Constantinopol.
Viata Sfantului Teodosie Isihastul a fost scrisa de Calist I, Patriarhul Constantinopolului, insa varianta integrala nu s-a pastrat decat in limba slavona.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.