Sfantul Vladimir, mitropolitul Kievului, s-a nascut in data de 1 ianuarie 1848 si a trecut la cele vesnice in data de 25 ianuarie 1918, fiind martirizat de bolsevici.
Sfantul Vladimir, mitropolitul Kievului
Vasile Nikiforovich Bogoiavlenski, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 1 ianuarie 1848, in familia unui preot din localitatea Tambov, Rusia. Dupa ce termina scoala primara si generala, in orasul natal, tanarul Vasile se inscrie la seminarul teologic din Tambov si, mai apoi, in anul 1870, la Academia de Teologic din Kiev. In timpul studiilor, tanarul Vasile va fi recomandat pentru postul de titular al catedrei de limbi slave, insa, dupa finalizarea studiilor, alege postul de profesor, la seminarul din Tambov.
In anul 1882, dupa ce se casatoreste, el este hirotonit preot, iar dupa doi ani, in anul 1884, este numit protoiereu al bisericilor din regiunea Kozlov. In toata activitatea sa bisericeasca, parintele Vasile se dovedeste a fi un bun administrator si un propovaduitor desavarsit al Evangheliei lui Hristos.
In anul 1886, dupa moartea neasteptata a sotiei si a singurului sau copil, parintele Vasile imbratiseaza viata monahala, fiind numit Vladimir, in cinstea Sfantului Vladimir, luminatorul Rusiei. Nu dupa multa vreme, el este randuit in cinstea de arhimandrit si staret, iar in anul 1888, la varsta de 40 de ani, este hirotonit episcop vicar de Novgorod. Intreaga lui slujire se va axa pe propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu si pe combaterea materialismului, punand mare pret pe intalnirile si convorbirile preotilor cu credinciosii in afara slujbelor.
In anul 1891, dupa trei ani de episcopat, este numit episcop de Samaria. In aceasta calitate, el organizeaza fratia religios-educativa "Sfantul Alexie" si intrupeaza dorinta sa apriga de a catehiza poporul. Astfel, noul episcop isi da toata silinta in vederea dezvoltarii si sustinerii educatiei parohiale. Extinde scolile bisericesti pentru femei si construieste peste zece biserici.
Sfantul Vladimir se ingrijeste cu mare dragoste si de cazurile sociale din regiunea incredintata, ajutandu-i mult si pe preotii saraci si batrani. In acest sens, sfantul infiinteaza un comitet prin care se organizau colecte de ajutorare a celor napastuiti. Cand orasul a cazut prada unei epidemii de holera, sfantul nu inceta a merge pe strazi, cu Sfanta Cruce in mana, cautand sa-i incurajeze pe cei aflati in nevoi.
In anul 1892, el este numit exarh in Georgia de astazi, precum si arhiepiscop de Kakheti. In cei cinci ani de pastorire in acest loc, Sfantul Vladimir va porni un curent misionar de mare amploare. Construieste si renoveaza multe biserici si manastiri, infiinteaza peste trei sute de scoli parohiale si un seminar teologic. Totodata, el infiinteaza si "Societatea pentru revigorarea crestinismului in Caucaz", in dorinta de a amenaja cate o biblioteca in fiecare biserica.
In anul 1898, Sfantul Vladimir este numit mitropolit de Moscova, slujire pe care o va detine timp de cincisprezece ani. Aici, el infiinteaza fratiile misionare "Invierea lui Hristos" si "Sfantul Ierarh Petru", precum si cercul religios-filosofic "Sfantul Ioan Gura de Aur". In cadrul Academiei de Teologie, la initiativa sa, se infiinteaza catedra speciala de "Istoria si combaterea sectelor".
Predica mult si scrie pe masura, multe editii ale cartilor sale fiind daruite in mod gratuit credinciosilor din popor. Editeaza cartea numita "Evanghelia copilariei", care se dovedeste a fi un minunat catehism pentru copii. Lucrarea numita "Despre educatie", dedicata atat preotilor, cat si parintilor de copii, arata importanta si valoarea educatiei crestine, a carei baza trebuie sa fie pusa inca din copilarie. Mai apoi, in anul 1912, mitropolitul Vladimir infiinteaza revista "Glasul Bisericii".
In anul 1912, dupa trecerea la cele vesnice a mitropolitului Antonie de Sankt Peterburg, mitropolitul Vladimir este numit in locul sau. Din acest moment, Sfantul Vladimir va fi tot mai prigonit de autoritatile politice, cuvantul sau condamnand fara frica dezordinea si abuzurile acestora.
In iarna anului 1915, sfantul este "trimis" in Kiev, tot in calitate de mitropolit. In data de 22 ianuarie 1918, bolsevicii cuceresc Kievul, punand stapanire si pe Lavra Pecerska, unde savarsesc nenumarate abuzuri, batjocorind Sfintele Moaste si omorandu-i pe calugari. Pentru "vina" de a nu fi fost tratati cu o mancare aleasa, bolsevicii il condamna la moarte pe Sfantul Ierarh Vladimir, mitropolitul Kievului. In drum spre locul de executie, in apropiere de Lavra Pecerska, Sfantul Vladimir se ruga si canta lin, in timp ce se insemna cu semnul Sfintei Cruci. Odata ajuns la destinatie, in timp ce se ruga pentru calaii sai, sfantul a fost strapuns cu cutitul si impuscat.
Sfantul Vladimir al Kievului a trecut la cele vesnice in ziua de 25 ianuarie 1918, primind moarte muceniceasca. Sfintele sale Moaste au fost luate de credinciosi si, mai tarziu, asezate in pesterile din Lavra Pecerska. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa in ziua de 4 octombrie 1998, ca primul episcop nou-mucenic omorat de bolsevici.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Mucenicia, haina de lumina a Ortodoxiei
Publicat in : Religie -
Mucenicia
Publicat in : Pilda zilei
-
Mucenicia - firea crestinului
Publicat in : Editoriale -
Acatistul Sfantului Sebastian
Publicat in : Acatiste -
Paraclisul Sfintei Eufimia
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.