Sfinti care au sfintit Manastirea Cernica

Sfinti care au sfintit Manastirea Cernica Mareste imaginea.

Sfintii au sfintit manastirile, iar nu manastirile pe sfinti, precum omul sfinteste locul, iar nu locul pe om. Manastirile, ca niste adevarate cetati duhovnicesti, zidite departe de zgomotele lumii, au fost si vor ramane locuri de tainuire a nenumarati sfinti. Din mila lui Dumnezeu, pentru a noastra mantuire, o parte dintre cei care si-au sfintit viata, atat sufletul, cat si trupul, sunt descoperiti noua ca tamaduitori si mijlocitori fierbinti catre Domnul.

Manastirea Cernica a dat Bisericii lui Hristos multi sfinti, dintre acestia cativa fiind deja descoperiti de Dumnezeu si canonizati de Biserica. Astfel, dintre sfintii care au trait si s-au nevoit duhovniceste in pamantul Manastirii Cernica, ii cunoastem pe urmatorii: Sfantul Cuvios GheorgheSfantul Ierarh Calinic si Sfantul Cuvios Irodion.

Manastirea Cernica

Manastirea Cernica, aflata la o distanta de numai cativa kilometri de Bucuresti, a fost ctitorita de marele vornic Cernica Stirbei si de sotia lui, Chiajna, in anul 1608, pe locul unui mai vechi schit. In anul 1781, cand Cuviosul Gheorghe este numit staret, o noua obste monahala se aduna in jurul sfantului, tot acum fiind ridicata din ruina si biserica centrala.

Biserica Sfantul Nicolae, aflata pe insula din spatele cimitirului, a fost construita dupa cutremurul din anul 1802, de catre staretul Timotei, sfintirea ei avand loc in anul 1815. Biserica Sfantul Lazar, aflata in cimitirul manastirii, a fost zidita de Cuviosul Gheorghe, sfintirea acesteia avand loc in anul 1804. Biserica Sfantul Gheorghe, aflata pe insula de sus, a fost zidita de Sfantul Ierarh Calinic si de de episcopul Ioanichie Stratonichios, intre anii 1831-1832; fiind afectata grav de un cutremur, Sfantul Calinic va reface biserica, in anul 1842.

Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica (1730-1806)

Sfantul Cuvios Gheorghe s-a nascut in anul 1730, in localitatea Salistea, judetul Sibiu. La varsta de numai 19 ani, fiind aprins de ravna duhovniceasca si negasind un loc linistit unde sa se retraga, din pricina persecutiilor catolicilor asupra asezamintelor monahale ortodoxe, el a venit in Tara Romaneasca.

Dupa o vreme, tanarul nevoitor a intrat in slujba mitropolitului grec Rosca, aflat in trecere prin Bucuresti. Mai apoi, in anul 1750, el este luat de mitropolit cu sine in Constantinopol, unde petrece vreme de trei ani. Dupa aceea, dorind mitropolitul a vietui in simplitate restul vietii sale, s-a retras in Sfantul Munte Athos, luandu-l cu el si pe Cuviosul Gheorghe. Asezandu-se in Manastirea Vatoped, in anul 1757, mitropolitul il randuieste pe cuviosul roman calugar rasofor si diacon.

Dupa moartea mitropolitului, Cuviosul Gheorghe devine ucenic al Sfantului Paisie de la Neamt (Velicikovski), care pe atunci era staret la Schitul Sfantul Ilie, tot in Sfantul Munte Athos. Langa acesta, in anul 1752, este randuit calugar cu mantie, iar in anul 1754, este hirotonit preot.

In anul 1763, cand Sfantul Paisie s-a intors in Moldova, cuviosul s-a numarat si el printre cei 64 de ucenici ai staretului. Asezandu-se la Manastirea Dragomirna, staretul va aduna in jurul sau mai bine de trei sute de vietuitori. Aici, vreme de doisprezece ani, Cuviosul Gheorghe va sluji ca ieromonah (preot), duhovnic si econom al obstii monahale.

In anul 1775, cand austriecii ocupa Bucovina, vrednicul Paisie, impreuna cu doua sute de ucenici, intre care se afla si Cuviosul Gheorghe, se va retrage in muntii Neamtului, asezandu-se in Manastirea Secu. Dupa numai patru ani, in anul 1779, cand staretul Paisie a primit sub ascultare si Manastirea Neamt, acesta s-a mutut aici, lui urmandu-i si Cuviosul. Aici a vietuit sfantul vreme de doi ani, obstea monahala ajungand la peste sapte sute de vietuitori.

In anul 1781, facandu-i-se dor de Sfantul Munte Athos, unde si-a facut ucenicia, Cuviosul Gheorghe a luat binecuvantare de la staret si a pornit la drum. Ajuns in Bucuresti, cuviosul s-a intalnit cu mitropolitul Grigorie al II-lea de la Coltea si cu ieromonahul Macarie, ucenic al Sfantului Paisie, care l-au rugat insistent sa se aseze in ostrovul de la Cernica, spre a innoi viata monahala, parasita de mai bine de trei decenii.

Manastirea Cernica - Sfantul Cuvios Gheorghe

Sfantul Cuvios Gheorghe a mers in ostrovul parasit de la Cernica, a curatat locul, a reparat biserica si a pus inceput bun vietii monahale, in numai cinci ani, in jurul sau adunandu-se mai bine de o sute de vietuitori. Viata de obste randuita de cuvios in Manastirea Cernica urma fidel randuiala monahala invatata in Sfantul Munte Athos si mostenita de la Sfantul Paisie.

In anul 1785, fiind cuprins de o boala grea si crezand ca se apropie marea trecere la cele vesnice, Cuviosul Gheorghe a intocmit un testament ca un fel de "regulament monahal cernican". Avand inca multe a lucra, Dumnezeu l-a ridicat pe cuvios din boala sa, intorcandu-l sanatos celor care aveau nevoie de el.

In anul 1793, datorita puterii sale de a zidi duhovniceste obstea, mitropolitul Filaret al II-lea l-a numit pe Cuviosul Gheorghe staret si in Manastirea Caldarusani. Astfel, din aprilie 1794 si pana in decembrie 1806, cand a trecut la cele vesnice, Cuviosul Gheorghe a slujit ca staret in ambele manastiri, randuind fiecareia cate un egumen (ca sprijin).

Cuviosul Gheorghe a adormit in Domnul in ziua de 3 decembrie 1806, la varsta de 76 de ani, fiind inmormantat in cimitirul Manastirii Cernica, in fata Bisericii Sfantul Lazar. Dupa multa vreme, in anul 1875, peste mormantul sau a fost inmormantat mitropolitul Nifon. Cand au fost descoperite de Dumnezeu, cinstitele sale Moaste au fost asezate in Biserica Sfantul Gheorghe, spre bucuria si mangaierea inchinatorilor. In sesiunea din 20 octombrie 2005, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Cuviosului Gheorghe de la Cernica, asezand ca data de praznuire ziua de 3 decembrie.

Manastirea Cernica - Sfantul Cuvios Gheorghe

"O, mult nevoitorule, Cuvioase Parinte Gheorghe, primeste de la noi nevrednicii aceasta putina rugaciune, pe care o da lui Hristos Dumnezeu si roaga-L sa ne izbaveasca din toate necazurile si ispitele vietii pamantesti, sa ne fereasca din chinul ce va sa fie pentru pacatele noastre si sa ne invredniceasca de Imparatia Cerurilor, ca sa cantam cu dragoste: Aliluia!"

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868)

Sfantul Ierarh Calinic s-a nascut in ziua de 7 octombrie 1787, intr-o familie credincioasa din localitatea Bucuresti. In urma Botezului, baiatul a fost numit Constantin. Spre batranete, mama sfantului a imbracat haina monahala, in Manastirea Pasarea, primind numele Sfintei Filofteia.

In primavara anului 1807, cu putin mai inainte de a implini varsta de 20 de ani, tanarul Constantin si-a indreptat pasii spre Manastirea Cernica, aflata atunci in plina inflorire duhovniceasca, sub Cuviosul staret Gheorghe. Deoarece staretul a trecut la cele vesnice cu numai un an mai inainte de intrarea fratelui Constantin in obstea de la Cernica, suntem incredintati ca cei doi s-au intalnit, unul binecuvantand, iar altul ascultand.

In data de 12 noiembrie 1808, duhovnicul sau, parintele Pimen, i-a cerut staretului Timotei sa-l tunda pe acesta in monahism. Astfel, la numai un an si jumatate de la intrarea in obste, fratele Constantin a fost randuit calugar, fiind numit Calinic. Peste numai o luna, episcopul bulgar Sofronie de Vrata, refugiat in tara noastra din cauza atacurilor turcesti, l-a hirotonit pe acesta intru diacon.

Manastirea Cernica - Sfantul Ierarh Calinic

In acea vreme, obstea monahala vietuia in jurul Bisericii Sfantului Nicolae, pe insula din spate a Cernicai, biserica de sus nefiind inca zidita. Sub indrumarea duhovnicului sau, Sfantul Calinic a pus inceput bun vietii monahale, prin multa osteneala: rugaciuni indelungate, posturi, munca si indeletnicire cu sfintele carti.

In anul 1812, parintele Pimen (duhovnicul) si Sfantul Calinic (ucenicul) au fost trimisi la Manastirea Neamt, spre a strange ajutoare de trebuinta pentru repararea Bisericii Sfantului Nicolae, afectata de un cutremur de pamant. Biserica cea mare a fost terminata de reparat si sfintita in anul 1815.

Sfantul Calinic a fost hirotonit preot in anul 1813, in Biserica Batistei, din Bucuresti, de catre episcopul Dionisie Lupu, viitor mitropolit al Tarii Romanesti. Mai apoi, in anul 1815, sfantul a fost numit duhovnic si mare eclesiarh al Manastirii Cernica. In anul 1817, sfantul pleaca in Sfantul Munte Athos, unde petrece aproape un an de zile, in rugaciune si sfatuire duhovniceasca.

Pentru smerenia si viata lui duhovniceasca, in ziua de 14 decembrie 1818, dupa trecerea la cele vesnice a staretului Dorotei, obstea monahala de la Cernica il numeste staret pe Sfantul Calinic. Dupa numai doi ani, drept multumire pentru lucrarile sale, sfantul este numit arhimandrit.

Sfantul Calinic a slujit ca staret, in Manastirea Cernica, vreme de 32 de ani. In tot acest timp, sfantul a imbinat perfect ostenelile cele duhovnicesti si pe cele trupesti, zidind simultan cele din afara si cele dinauntru: a zidit chilii pentru scolarizarea tinerilor; a ridicat mai multe ateliere, in care monahii sa-si lucreze singuri cele necesare vietii; a organizat copierea de manuscrise duhovnicesti; a savarsit nenumarate milostenii; a reparat mai multe biserici; zideste o biserica si o scoala in Campina; zideste bisericile din satele Buesti si Sohatu; a infiintat o scoala in satul Cernica, cu dascal platit de manastire; a zugravit din nou Biserica Sfantul Nicolae; a zidit din temelie Biserica Sfantul Gheorghe (1832-1836), ajutat fiind de daniile episcopului Ioanichie Stratonichios; ridica o noua staretie si un turn-clopotnita; zideste o bolnita; in Manastirea Pasarea, zideste biserica cimitirului si incepe sa ridice biserica cea mare.

Manastirea Cernica - Sfantul Ierarh Calinic

In anul 1834, dupa moartea Sfantului mitropolit Grigorie Dascalu, domnitorul Alexandru Ghica ii cere Sfantului Calinic sa primeasca hirotonia intru episcop, insa acesta refuza, socotindu-se nevrednic de aceasta. In anul 1850 insa, cand erau libere toate cele patru scaune episcopale din Tara Romaneasca, domnitorul Barbu Stirbei l-a convins pe Sfantul Calinic sa accepte conducerea unei eparhii.Cand a plecat din Manastirea Cernica, dupa 43 de ani de la intrarea in obste si dupa 32 de ani de la primirea staretiei, sfantul a lasat in urma o obste de 350 de vietuitori.

In ziua de 14 septembrie 1850, Sfantul Calinic a fost numit in scaunul episcopal de la Ramnicu-Valcea, hirotonia intru arhiereu avand loc in ziua de 26 octombrie, in Catedrala Mitropolitana din Bucuresti. Deoarece resedinta episcopala din Ramnic fusese ruinata de un incendiu, inscaunarea noului episcop a avut loc in Catedrala din Craiova, in ziua de 26 noiembrie.

Din octombrie 1850 si pana in mai 1867, sfantul a revigorat duhovnicesti si material intreaga episcopiei, aflata de acesta intr-o stare deloc imbucuratoare: a randuit protopopi si a hirotonit noi preoti; in anul 1851, a redeschis Seminarul Teologic, mai intai la Craiova, iar dupa trei ani, la Ramnic; a deschis scoli pentru cantareti bisericesti; muta resedinta episcola in Ramnic; in anul 1854, incepe ridicarea catedralei; reface resedinta si bolnita veche; intre anii 1859-1864, ridica biserica mare din Manastirea Frasinei; scapa manastirea de secularizare; infiinteaza o tipografie.

In anul 1867, la 80 de ani, fiind bolnav, Sfantul Calinic se retrage la Manastirea Cernica. Deoarece conducerea tarii il pretuia mult, i-a fost refuzata retragerea din scaunul episcopal, episcopia fiind condusa vremelnic de arhimandritul Grigorie. Cuviosul a trecut la cele vesnice in ziua de 11 aprilie 1868, fiind inmormantat in tinda Bisericii Sfantul Gheorghe. Canonizarea sfantului a avut loc in ziua de 23 octombrie 1955, cinstitele sale Moaste fiind asezate in biserica cea mare, unde se afla inca si astazi.

Manastirea Cernica - Sfantul Ierarh Calinic

"O, prealuminate parinte ierarhe Calinic, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mantuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcand, sa vietuim in buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie in ceasul mortii, si cand vom trece noi intru nadejdea invierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita fata a lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, cantandu-I cu toti sfintii: Aliluia!"

Sfantul Cuvios Irodion de la Lainici (1821-1900)

Sfantul Irodion s-a nascut in anul 1821, in localitatea Bucuresti. In urma Botezului, copilul s-a numit Ioan Ionescu. Ca si Sfantul Calinic, odinioara, la varsta de 20 de ani, tanarul Ioan ia calea manastirii, oprindu-se in obstea Manastirii Cernica. In anul 1841, cand a fost numit frate in obstea cernicana, staret al manastirii era Sfantul Calinic, ales in aceasta functie inca din anul 1818.

Ioan este tuns in monahism in ziua de 3 decembrie 1846, primind numele de Irodion. Vreme de patru ani, Cuviosul Irodion s-a nevoit in pamantul Cernicai, sfintind ostrovul. In toamna anului 1850 insa, cand Sfantul Calinic este hirotonit episcop de Ramnic, staretul ia cu sine cativa ucenici din obstea cernicana, printre care si pe Cuviosul Irodion, caruia ii era duhovnic.

Manastirea Cernica - Sfantul Cuvios Irodion

In anul 1851, Sfantul Calinic il aseaza pe Cuviosul Irodion in obstea Schitului Lainici, aflat pe Valea Jiului. In anul 1853, dupa hirotonia sa intru diacon, Cuviosul este randuit preot si ecleziarh. Mai apoi, in anul 1854, la varsta de 33 de ani, Cuviosul Irodion este randuit staret al schitului. De acum si pana la trecerea sa la cele vesnice, vreme de peste patruzeci de ani, cuviosul a indrumat obstea monahala din Lainici si a ingrijit cu multa dragoste biserica.

Dupa ce duhovnicul Sfantului Calinic a trecut la cele vesnice, acesta s-a spovedit la Cuviosul Irodion, fostul sau ucenic. Sfantul Irodion s-a cunoscut ca facator de minuni inca din timpul vietii. El a vorbit despre pustiirea Schitului Lainici, lucru implinit in anul 1916, la saisprezece ani dupa moartea acestuia, cand nemtii au folosit biserica pe post de grajd pentru cai. Cuviosul Irodion a trecut la cele vesnice in ziua de 3 mai 1900, fiind inmormantat aproape de biserica schitului.

In anul 1907, avand binecuvantare arhiereasca, ieromonahul Iulian Drighicioiu, ucenicul sfantului, dezgroapa trupul Cuviosului Irodion, pe care il afla neputrezit si frumos mirositor. Din pricina vremurilor aspre, acesta il ingroapa in acelasi loc. La mormantul sfantului se savarseau minuni, duhuri necurate iesind din cei posedati. Multi vor cauta sa fure bucati din trupul sfantului. Astfel, in anul 1929, cand viata monahala in Lainici este reluata, pentru a nu fi imprastiate cu totul, cuviosul staret Visarion Toia ingroapa tainic cinstitele Moaste, in acelasi loc, mai in adancime.

In ziua de 8 aprilie 2009, Inalt Preasfintitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, avand binecuvantare, porneste in cautarea cinstitelor Moaste. Din mila lui Dumnezeu, acestea au fost aflate in ziua de 10 aprilie, dupa multe osteneli si rugaciuni. In sedinta din 29 octombrie 2010, Sfantul Sinod a hotarat canonizarea Sfantului Cuvios Irodion de la Lainici, cu praznuire in ziua de 3 mai, canonizare proclamata in ziua de 1 mai 2011, in Manastirea Lainici.

Manastirea Cernica - Sfantul Cuvios Irodion

"O, Cuvioase Parinte Irodion, mare slujitor al harului lui Dumnezeu, primeste de la noi aceasta putina rugaciune si o du la Tronul Preasfintei Treimi, ca, izbavindu-ne din toate necazurile si suferintele, sa cantam: Aliluia!"

Teodor Danalache

Manastirea Cernica

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2024

Vizualizari: 9992

Voteaza:

Sfinti care au sfintit Manastirea Cernica 5.00 / 5 din 4 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE