Manastirea Cernica

Manastirea Cernica este o manastire ortodoxa aflata in apropiere de Bucuresti, in judetul Ilfov. Asezat la o distanta de numai 12 kilometri spre rasarit de capitala, complexul monahal se intinde pe doua dintre insulele lacului Cernica.

In obstea monahala cernicana au trait nenumarati barbati cu viata sfanta, cei mai renumiti dintre acestia fiind sfintii pe care Dumnezeu s-a milostivit sa-i descopere poporului nostru: Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica si Sfantul Cuvios Irodion de la Lainici.

Manastirea Cernica - scurt istoric

Ctitorie a marelui vornic Cernica Stirbei si a sotiei sale, doamna Chiajna, cinstita Manastire Cernica este atestata documentar inca din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Voda Serban, fiul lui Mihnea Voda. In acel an, vornicul Cernica reface un vechi schit, il inzestreaza cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a numelui si a neamului sau. Astfel, incepand cu anul 1608, schitul se va numi "Cernica", pana la aceasta data el fiind numit "Gradistea Florestilor".

Hrisovul amintit consemneaza urmatoarele: "Am cumparat satul Floresti, de pe Colentina, de la Nedelcu si Stroe, feciorii lui Radu Captaru, si am zidit o manastire, la leatu 1608, cu hramul Sfantului Ierarh si facator-de-minuni Nicolae de la Mira Lichiei, in capul mosiei mele cea de mai sus aratata, intr-un ostrov, langa Florestii din mijloc, ce se vecinesc cu Serban Voda." Inca dintru inceput, ctitorul a precizat: "Nimeni din neamul meu sa nu fie slobod de a se atinge de dansa sau sa puna egumen, ci sa fie staret din acei parinti ce vor petrece cu viata de obste, spre pomenirea mea, a sotiei mele si a neamului meu, in veacul de acum si in cel ce va sa fie."

In anul 1781, la conducerea schitului este randuit de Dumnezeu, ca staret, Sfantul Cuvios Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfantului Paisie de la Neamt. Acesta reface obstea monahala, risipita intre timp, datorita razboaielor si ciumei, si ridica din ruina biserica cea mare si cladirile adiacente. In vremea sa, ctitoria lui Cernica infloreste ca niciodata, viata duhovniceasca si culturala din aceasta atingand cote impresionante.

Biserica inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, aflata pe insula din spatele cimitirului, a fost construita dupa cutremurul din anul 1802, de catre staretul Timotei, sfintirea ei avand loc in anul 1815. Cutremurul din anul 1940 a daramat bolta naosului si turla cea mare a bisericii insa, prin grija patriarhului Justinian, biserica a fost restaurata intre anii 1965-1967, cand s-a reconstruit numai turla pe pronaos. Pictura actuala apartine zugravului Fotache, iar icoanele imparatesti si portretele staretilor Timotei si Gheorghe sunt opera lui Nicolae Polcovnicu, care a zugravit si biserica cea mare a Patriarhiei din Bucuresti, intre anii 1825-1838.

Biserica Sfantul Lazar, din cimitirul manastirii, a fost zidita tot in vremea Cuviosului Gheorghe, ea fiind sfintita in anul 1804. Fiind de mici dimensiuni, bisericuta impresioneaza mai ales prin arhitectura minutioasa si decoratia exterioara bogata. Pictura interioara a acestei biserici este lucrata de I. Keber, iar iconostasul, de Frujinescu.

Biserica inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, aflata pe prima insula a complexului monahal, a fost zidita de Sfantul Ierarh Calinic si de de episcopul Ioanichie Stratonichios, intre anii 1831-1832. Pana la aceasta data, obstea monahala vietuia in jurul Bisericii Sfantul Nicolae, in ostrovul din spate; dupa construirea noii biserici, Sfantul Calinic muta obstea monahala in jurul acesteia.

Fiind zidit sub forma de cetate, noul complex monahal, asezat sub purtarea de grija a Sfantului Gheorghe, era randuit numai pentru calugari, mirenii neavand acces. Acestora din urma le ramanea deschisa Biserica Sfantul Nicolae, unde cativa calugari slujeau cu randul.

Dupa ce a fost parasita vremelnic, din pricina unei epidemii de ciuma, Manastirea Cernica a fost restaurata, in anul 1842, de catre Sfantul Calinic (1787-1868), care a fost staret al manastirii vreme de 31 de ani (1818-1850). Afectata de cutremurul din anul 1838, biserica cea noua a fost refacuta de Sfantul Calinic, sfintirea acesteia avand loc in ziua de 6 august 1842. Cinstitele sale Moaste odihnesc si astazi in biserica cea mare a manastirii.

Mai tarziu, in anul 1939, biserica este restaurata de patriarhul Nicodim, cand are loc si spalarea picturii interioare, pe cheltuiala staretului Zosima Parvulescu, a eclesiarhului Augustin si a mai multor calugari din obste. Lucrarile de reparatii au fost conduse de arhitectul sef al Patriarhiei, D.I.Berechet, iar restaurarea picturii s-a facut de I. Keber. Intregul ansamblu monahal a fost restaurat de patriarhul Justinian, intre anii 1965-1967.

Biserica Sfantul Gheorghe este zidita in forma de cruce, cu abside laterale adanci. Aceasta este o constructie monumentala spatioasa, arcadele din naos si pronaos fiind sustinute de coloane masive din zid. Pridvorul bisericii este inchis si pictat, usa de la intrare este din lemn masiv, frumos sculptat, iar pardoseala bisericii este din marmura. Biserica are trei turle, una mare, asezata pe naos, si doua mai mici, asezate de o parte si de alta a pronaosului.

Pictura interioara a bisericii celei noi apartine zugravului Adam. In pronaos sunt pictate, in ulei, de catre Sava Hentia, portretele ctitorilor: Sfantul Ierarh Calinic si episcopul Ioanichie Stratonichios. Icoanele imparatesti ale bisericii celei noi sunt atribuite lui Nicolae Polcovnicu, care semneaza pe marginea icoanei din dreapta (anul 1836). De un deosebit interes artistic sunt scenele din tinda bisericii, ilustrand Facerea lumii. Se crede ca acestea sunt opera unui calugar din manastire.

Pe latura de sud a chiliilor se afla Paraclisul, zidit in anul 1790, de catre Dan Brasoveanu. Acesta a fost restaurat, la vreme, de arhimandritii Nicodim si Pimen. Un al doilea Paraclis se afla in casa Cuviosului Gheorghe.

In anul 1778, pictorul Nicolae Polcovnicu a infiintat, in incinta Manastirii Cernica, o mare scoala de pictura bisericeasca. Aici au studiat si au pictat zugravi precum Nicolae Teodorescu (profesorul lui Gheorghe Tattarescu), David Adam si Gheorghe Fruginschie.

In incinta manastirii a mai functionat si o scoala de copisti, de la care au ramas numeroase manuscrise, descoperite de Nicolae Iorga si depuse in arhivele de la Academia Romana. Biblioteca manastirii pastreaza peste 14.000 de volume, cinci mii de carti de patrimoniu si o arhiva cu multe manuscrise unice.

O institutie de o reala importanta a fost si Seminarul Teologic Monahal, care a dat lumii oameni de seama, dintre acestia amintindu-l aici doar pe Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist. Odata cu declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial au fost inchise, atat Seminarul, cat si tipografia manastirii. Abia in anul 1995 s-a redeschis Seminarul Teologic din manastire. De-a lungul timpului, in Manastirea Cernica au trait nenumarati barbati alesi, de la simpli calugari, la episcopi si mitropoliti. Tot aici au fost gazduiti episcopi si mitropoliti exilati din Basarabia si Bucovina, odata cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietica.

Cimitirul manastirii, rezervat initial monahilor din obste, s-a largit cu vremea, prin morminte ale unor fruntasi ai vietii culturale si politice, precum: Gala Galaction; Naum Ramniceanu; istoricul Ioan Lupas; pictorul Ion Tuculescu; mitropolitul primat Nifon; Tudor Minulescu; Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei; Pan Halippa, luptatorul pentru unirea Basarabiei cu patria-mama; ctitori sprijinitori; Alina Stirbei, Greceanu, Filipescu; parintele Dumitru Staniloae; Ioan Ianolide etc.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, ctitor de manastiri si biserici, de spitale, de scoli si case pentru orfani, a fost unul dintre cei mai de seama barbati romani ai vremii sale. In vremea sa au fost ridicate zidurile imprejmuitoare si Biserica Sfantul Gheorghe, cladirea staretiei si aproape toate casele de pe insula numita "a Sfantului Gheorghe". Iubitor de cultura fiind, vrednicul Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci si a deschis, in manastire, o scoala de pictura bisericeasca.

In toamna anului 1850, cuviosul Calinic a fost ales in scaunul episcopal de la Ramnicu-Valcea, de unde, batran si bolnav, s-a retras la Manastirea Cernica, in luna mai a anului 1867. Traind inca aproape un an, sfantul a trecut la cele vesnice in ziua de 11 aprilie 1868, fiind inmormantat in pridvorul ctitoriei sale, in Biserica Sfantul Gheorghe. Canonizarea sfantului a avut loc in ziua de 23 octombrie 1955, cinstitele sale Moaste fiind asezate in biserica cea mare, unde se afla inca si astazi.

Teodor Danalache

• Biserica Berevoiesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: