Biserica Invierea Sfantului Lazar este o bijuterie brancoveneasca asezata la mica distanta de Bucuresti. Aflata in cimitirul Manastirii Cernica, aceast micut si sfant colt de rugaciune bucura privirea oricarui om care paseste printre crucile de piatra ale cimitirului cufundat in liniste si pace. Manastirea Cernica este situata la numai 12 kilometri de Bucuresti, fiind zidita pe un ostrov, in mijlocul unui lac inconjurat de paduri seculare.

 

Manastirea Cernica este singura manastire care a dainuit de-a lungul istoriei, din intreaga salba de ctitorii de pe  malurile Colentinei, si care a sporit in importanta de-a lungul timpului. Celelalte, fie ca au disparut, ca Manastirea Tanganu, fie ca au ramas biserici de mir, ca Manastirea Ghica, Manastirea Marcuta, Manastirea Pantelimon ori Manastirea Fundeni.

Intemeiata la putini ani dupa Mihai Viteazul, Manastirea Cernica este atestata documentar la anul 1608, prin hristovul domnesc al lui Radu Voda Serban. In acel an Vornicul Cernica Stirbei construia o biserica din lemn cu hramul "Sfantului Ierarh Nicolae" refacand un vechi schit, il inzestreaza cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a numelui si a neamului sau.

Asezarea s-a dezvoltat de la mica obste de calugari, de pe ostrovul "Sfantului Nicolae", ajungand la complexul manastiresc de astazi, care se intinde si pe ostrovul "Sfantului Gheorghe". Cercetari arheologice mai recente au demonstrat ca el isi stabilea ctitoria pe locul unei asezari monahale mai vechi, pierduta aici, in desisurile codrilor Colentinei.

Doua biserici impunatoare si cateva capele inchinate celor mai cunoscuti dintre sfinti, un muzeu reprezentativ de carte veche si arta bisericeasca ce au supravietuit vitregiilor soartei, iata zidirile ce alcatuiesc zestrea de credinta a manastirii. Ansamblul de chilii este ocrotit de o cetate larga cu arhitectura tipica zonelor de campie, adica nici prea inalta, spre a fi reperata usor, dar nici neputincioasa in a-si apara locuitorii.

 

Biserica Sfantul Lazar din cimitirul Manastirii Cernica

O a doua biserica din ostrovul Sfantului Nicolae este Biserica Sfantul Lazar, fiind opera Sfantului Cuvios staret Gheorghe de la Cernica, din anul 1804. De dimensiuni reduse, cu o decoratiune exterioara bogata, in piatra sculptata, cu interiorul pictat de I. Keber si Frujinescu (iconostasul), Biserica Sfantul Lazar reprezinta o adevarata bijuterie, asimetrica, zvelta, plan trilobat, doua coloane la intrare si scara pe stanga. Aceasta este o biserica de cimitir, in partea de jos aflandu-se camera mormintelor.

Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica a adormit in domnul la 3 decembrie 1806. Fiind mult plans, de cele doua numeroase obsti de ucenici ai sai, a fost mai apoi inmormantat la Manastirea Cernica, in fata Bisericii Sfantului Lazar, zidita de el in 1804, mormantul sau fiind pe locul din cimitir ocupat, mai tarziu, incepand cu anul 1875, de cavoul Mitropolitului Nifon.

In pacea ingereasca a cimitirului din preajma, sub covorul de flori si de monumente funerare de un tainic pitoresc si-au dorit odihna de veci oameni dintre cei mai deosebili: Parintele Dumitru Staniloae (cel mai mare teolog roman), Iorga Cosma (erou al Razboiului pentru Independenla), Ion Tuculescu (pictor), Teodor Vacarescu (distins diplomat), Gurie Gosu (Mitropolitul Basarabiei), Nifon (mitropolit primat), Ion Lupas, Pan Halipa si, nu in ultimul rand, parintele scriitor Gala Galaction, care, inspirat parca de Gorunul lui Lucian Blaga, avea sa inchine unuia dintre multisecularii stejari din apropierea viitorului sau loc de veci acest nepieritor poem:

         

"Batran stejar, in ziua mortii mele, tu vei sta - cum stai si azi - neclatinat si falnic. (...) Tu mi-ai fost drag de cand te stiu. De cate ori am trecut prin preajma ta, clipa mea s-a inchinat cu drag vanjosiei tale seculare si gandurile mele s-au odihnit in ramurile tale, ca un stol de pasari calatoare. O, batran stejar, ziua mortii mele va fi zi de iarna, sau de vara, de primavara sau de toamna si tu - multisecular si falnic - vei purta atunci frunza cea noua, sau te vei dezbraca elegiac de frunza ingralbenita si traita. Si, intr-o zi, iti va veni si tie randut sa mori, rapus de trasnet, de vijelie sau de fierastrau. (...) Te vei intalni cu mine acolo unde oglinzile de azi vor fi schimbate (1. Cor. XIII. 12)."

Teodor Danalache

   

• Biserica Sfantul Lazar din Larnaca
  Publicat in : Biserica in lume