Acesti patruzeci de Mucenici au trait pe vremea crudului imparat Licinius (308-324), toti din partile Capadochiei fiind cu neamul, si toti din aceeasi ceata la oaste. Patruzeci de ostasi crestini, barbati viteji si vrednici in razboaie, iar conducatorul oastei lor era Agricola, om pagan si rau din fire si locul slujbei lor era cetatea Sevastiei, din Armenia.

Deci, afland Agricola de credinta lor crestina, a dat porunca sa fie adus in fata lui si le-a spus: "Cum v-ati aratat neasculatori catre mai marii vostri in razboaie, asa sa ascultati si acum porunca imparatului, aducand jertfa zeilor". La acest indemn, Chirion, capetenia celor patruzeci, a raspuns: "Cum am luptat si am biruit pe vrajmasi, pentru imparatul pamantesc, tot asa, voim si noi lupta si pentru Imparatul ceresc, impotriva vrajmasilor Lui".

Pentru acest raspuns, au fost inchisi in temnita, ca sa se razgandeasca. Dar ei n-au incetat a se ruga fierbinte lui Hristos, sa-i intareasca pentru marturisirea cea adevarata. Drept aceea, toate amagirile, toate fagaduintele si toate amenintarile nu i-au clintit in credinta lor. Deci, venind in Sevastia un mare conducator de oaste, anume Lizie, acesta le-a poruncit, din nou sa aduca jertfa zeilor. Cu aceeasi nestramutata credinta, ostasii crestini s-au impotrivit. Infuriati peste fire, capeteniile au poruncit sa fie dezbracati si siliti sa intre intr-un iaz, care era aproape inghetat, ca era iarna, iar pe maluri au pus pazitori, ca nimeni din ei sa nu fuga. Si, iata, unul din ostasi, nemaiputand indura gerul, a primit sa aduca jertfa ce i se cerea: dar, iesind din iazul inghetat si intrand in baia calda, anume pregatita, acesta a murit indata, in vreme ce Mucenicii, dupa o noapte intreaga, petrecuta in iazul inghetat, erau inca vii si se rugau.

Aceasta vazand, temnicerul Aglaie a avut un vis si un tainic indemn si, marturisind cu glas tare: "Si eu sunt crestin", a sarit in apa cea inghetata, facandu-se partas mucenicestilor patimi si intregind ceata celor patruzeci, in locul celui ce se lepadase de Hristos. Au fost, apoi, scosi din apa si li s-au sfaramat gleznele cu ciocane grele si, fiind arsi de vii, au primit cununa Mucenicilor.

Iar numele lor este Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Evtihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudien, Meliton si Aglaie.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

• Obiceiuri de Mucenici
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Acatistul Sfintilor 40 de Mucenici
  Publicat in : Acatiste
• Dochia - Zilele Dochiei sau Babele
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Macinicii
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: