Sfintii Varlaam si Ioasaf au fost mari asceti in India, tara care a fost luminata de Sfantul Apostol Toma. Sfantul Ioasaf a fost fiul si mostenitorul imparatului Avenir al Indiei. Avenir era un conducator intelept si un razboinic neinfricat, loial codului indian al onoarei si curajului.

Cand s-a nascut printul, regele a chemat magii si inteleptii pentru a profeti viitorul printului ca rege. Toti au marturisit insa acelasi lucru: printul va deveni crestin si va renunta la tron.

Auzind acestea regele s-a mahnit si s-a infuriat foarte tare. A poruncit ca orice crestin din imparatia sa sa fie ucis sau exilat si, totodata, l-a crescut pe print intr-un castel ascuns, bine pazit, pentru a-l feri de orice posibila influenta crestina.

Vreme de 20 de ani - intreaga copilarie si adolescenta - Ioasaf a fost inchis in castel. In tot acest timp a fost invatat tainele intelepciunii si ale razboiului. Regele isi vizita adesea fiul, si se bucura sa vada ca a devenit un tanar intelept si puternic. Intr-un final, convins de faptul ca profetia fusese falsa, Avenir i-a permis printului sa vada regatul pe care urma sa-l conduca. Impresia pe care acesta a lasat-o asupra tanarului a fost una mixta. Lumea era intr-adevar un loc foarte frumos, insa pacatele, durerile si moartea omului au estompat frumusetea acesteia in ochii lui Ioasaf, si l-au facut sa se indoiasca. Nu isi dorea sa mai traiasca in palatul luxos si se gandea sa-si gaseasca un alt loc unde sufletul sau sa-si gaseasca adevarata pace si bucurie.

Prin purtatrea de grija a lui Dumnezeu, un calugar pe nume Varlaam a prins de veste ca trebuie sa mearga intr-un tinut foarte indepartat pentru a propovadui cuvantul mantuirii unui print. Cand Varlaam a ajuns la curtea regelui Avenir, s-a deghizat intr-un comerciant care avea "o perla de mare pret" si astfel a putut intra in castel. Varlaam i-a propovaduit credinta crestina tanarului print, care a cerut sa primeasca Botezul. In lunile care au urmat intreaga casa a fost convertita la credinta crestina, inclusiv regele Avenir.

Dupa plecarea lui Varlaam, Ioasaf a devenit rege. Acesta insa nu era fericit in aceasta postura astfel incat a luat hotararea sa-i incredinteze ocarmuirea tarii prietenului sau, Varahie, si de a se retrage in pustie spre a-si inchina cu totul viata lui Hristos. Singura lui dorinta pe pamant mai ramase sa il mai vada macar o data pe sfantul si iubitul sau batran, cuviosul Varlaam.

Dumnezeu intru a Sa milostivire ii implini aceasta dorinta si intr-o zi sfantul Ioasaf statu dinaintea pesterii invatatorului sau si striga:

- Binecuvanteaza-ma pre mine, parinte!

Batranul parinte, auzindu-i glasul, iesi din pestera si cu lacrimi de bucurie spuse:

- Bine ai venit, iubite fiule, fiule al lui Dumnezeu si mostenitor al imparatiei cerului. Domnul sa-ti dea cele vesnice in locul celor vremelnice si pe cele nestricacioase in locul celor stricacioase. Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, ca bine ai voit ca samanta cuvanului Tau cea semanata de mine in sufletul robului Tau Ioasaf, sa odrasleasca si sa aduca rod insutit.

Deci fiind catre seara, ii puse dinaintea hrana pustniceasca, iar mai apoi savarsind rugaciunea de noapte, iarasi graira vorbe duhovnicesti pana la vremea slujbei de dimineata.

Astfel petrecura sfintii Ioasaf si Varlaam impreuna multi ani precum ingerii cei din ceruri. Sfantul Varlaam a trecut la cele vesnice la varsta de 100 de ani iar Sfantul Ioasaf la varsta de 60 de ani.

Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf, scrisa de Sfantul Ioan Damaschin, poate fi aflata si in "Cantarea Sfantului Ioasaf, imparatul Indiei, cand a lasat imparatia si umbla prin muntii Sinaretului cautand pe staretul sau Varlaam, canta aceasta cantare", cunoscuta si sub numele "O, preafrumoasa pustie".

Sfintii Varlaam si Ioasaf sunt praznuiti pe 19 noiembrie.

Radu Alexandru

.