Primele doua duminici de dupa praznicul Pogorarea Sfantului Duh ne arata sfintenia drept implinire a umanului, altfel spus, ca rostul venirii Sfantului Duh in lume este sfintirea oamenilor. Astfel, in prima duminica de dupa Cincizecime, cunoscuta si sub numele de Duminica Tuturor Sfintilor, ii sarbatorim pe sfintii stiuti si nestiuti, din toate timpurile si din toate locurile. Sarbatorirea tuturor sfintilor in prima Duminica dupa Rusalii apare pentru prima data in Antiohia, in secolul al IV-lea, dupa cum aflam de la Sfantul Ioan Gura de Aur, ca aceasta sarbatoare era dedicata in primul rand sfintilor martiri al caror nume nu era cunoscut. Aceasta zi a devenit in timp o sarbatoare a tuturor sfintilor, o zi a sfinteniei, ziua cand ne rugam "prietenilor" si "casnicilor lui Dumnezeu" sa mijloceasca pentru mantuirea sufletelor noastre.
In cea de-a doua duminica de dupa Cincizecime, Bisericile Ortodoxe ii praznuiesc pe sfintii lor locali. Sfintii, sunt podoaba Bisericii si a neamului, pentru ca ei sunt "mladita" desavarsirii din "vita" cea desavarsita, sfanta si dumnezeiasca care este Hristos Domnul.
In Sfantul Munte Athos, in cea de-a doua duminica de dupa Rusalii, este praznuit Soborul Sfintilor Athoniti sau Sinaxa Tuturor Sfintilor Athoniti. Aceasta sarbatoare este de data mai tarzie, avandu-l drept initiator pe Sfantul Nicodim Aghioritul, cel care a comupus textul slujbei si rugaciunile inchinate Sfintilor Athoniti. Totodata Sfantul Nicodim a fost ultimul mare scriitor athonit care si-a adus aportul la realizarea Sinaxarului Sfantului Munte, alaturi de sfintii mai timpurii, Vasile cel Nou, Filotei Kokinos, Calist I, Grigorie Palama, Agapie Landos, Cheasarie Dapontes si Iona Cavsocalivitul.
Nu se cunoaste data exacta a scrierii slujbei si rugaciunilor inchinate Soborului Sfintilor Athoniti, ci numai anul tiparirii acestora. Ele au fost tiparite in 1847, in Ermoupoli, Syros, in 500 de exemplare.
Prima icoana a Soborului Sfintilor Athoniti a fost pictata in 1796. Aceasta se gaseste in prezent in Manastirea Constamonitu din Caries. O alta icoana veche a Soborului Sfintilor Athoniti a fost pictata in anul 1800 se afla in trecut pe catapeteasma Bisericii Protaton din Caries iar in prezent se afla in cladirea Chinotitei.
Sfantul Nicodim Aghioritul isi justifica demersul sau in stabilirea acestei zile de praznuire inchinata Tuturor Sfintilor Athoniti pe practica devenita deja traditie, a Bisericiilor locale, de a praznui sfintii locali. In vremea Sfantului Nicodim, Sfantul Munte nu avea o asemenea sarbatoare in care sa se faca pomenirea tutror sfintilor cunoscuti si necunoscuti ce s-au nevoit pe teritoriul sau. Mai mult, aceasta sarbatoare s-a vrut a inspira monahilor vremii zelul de a urma virtutilor si vietii sfinte a monahilor din trecut.
Sfantul Nicodm a cercetat bibliotecile manastirilor din Muntele Athos in cautarea numelor parintilor cu viata sfanta. Astfel, mai ales in Canonul Utreniei sunt pomeniti dupa nume multi dintre Sfintii Athoniti. In secolul al XX-lea imnograful Gherasim Micraghinananitul a actualizat textul slujbei Sfintilor Athoniti. In Sinaxarul athonit sunt pomeniti sfinti incepand cu Sfintii Petru Athonitul si Sfantul Atanasie Athonitul, pana la sfintii ultimelor veacuri, dintre care amintim: Sfantul Acachie Cavsocalivitul (1730), severul ascet ce locuia in pesteri, Sfantul Pahomie de la Noul Schit (1730); Sfantul Constantin Rusul (1742); Sfantul Ierotei al Ivirului (1745); Sfantul Damaschin din Tesalia (1771), Sfantul Antim Kourouklis (1782), misionar in Insulele Marii Egee si Marii Ioniene; Sfantul Luca de la Stavronikita (1802), Sfantul Paisie Velicicovschi (1794), intmeietorul scolii ascetico-literare; Sfantul Cosma Etolianul; Sfantul Sofronie Aghiananitul; Sfantul Macarie Notara (1805), episcopul ascet; Sfantul Gheorghe de la Cernica (1806); Sfantul Nicodim Aghioritul (1809); Sfantul Gherasim de la Cutlumus (1812); Sfantul Atanasie din Paros (1813); Sfantul Sofronie Vratsis din Bulgaria (1813); Sfantul Eftimie de la Schitul Ivirului (1814); Sfantul Ghedeon de la Caracalu (1818), Sfantul Aghatanghel de la Esfigmenu (1819), Sfantul Grigorie V, Patriarhul Constantinopolului (1821), Sfantul Pavle de la Constamonitu (1824), Sfantul Atanasie din Lemnos; (1846); Sfantul Arsenie din Paros (1877); Sfantul Antipa al Moldovei (1822); Sfantul Siluan Athonitul (1938), Sfantul Sava din Kalimno (1948); facatorul de minuni.
Vietile tuturor acestor sfinti constituie o pilda de dragoste jertfelnica fata de Dumnezeu si de semeni. Acestia au pastrat vie in inimile lor constiinta faptului ca Hristos S-a jertfit pentru noi ca sa devenim sfinti si ca noi ne sfintim jertfindu-ne. De aceea, toti acestia, dorind sa urmeze Lui au ales calea jertfei drept cale catre sfintenie. Astfel, intalnim in ceata sfintilor athoniti, cuviosi care au dus o lupta jertfelnica in arsita pustiei, martiri ce si-au jertfit viata pentru Hristos, ierarhi care au renuntat la ei insisi pentru mantuirea credinciosilor.
Impodobit de sfinti, Sinaxarul athonit ne apare ca un pom plin de roade duhovnicesti, din care suntem chemati cu totii sa ne impartasim din dragostea lui Hristos Cel rastignit si inviat. Cinstindu-i dupa vrednicie pe sfinti athoniti, ne aflam in comuniune de har si de sfintenie cu ei si prin ei cu Dumnezeu, izvorul sfinteniei "Cel minunat intru sfintii Sai" (Psalm 67, 36).
Radu Alexandru
-
Acatistul Sfantului Nicodim Aghioritul
Publicat in : Acatiste -
Sfantul Grigorie, ctitorul Manastirii Grigoriu
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.