Engolpionul (ἐγκόλπιον, τό - engolpion de la en kolpos = la gat; lat. pectorale) sau Panaghiul (τὸ πανάγιον - topanaghion = Preasfantul) este o icoana mica, rotunda (in medalion), confectionata de regula din metale pretioase care are pe ea chipul Maicii Domnului sau al Mantuitorului. Isi are originea de la primii crestini care purtau la gat moaste ale sfiintilor care le dadeau incredere in puterea lui Dumnezeu. Engolpionul se poarta atarnat pe piept cu un lantisor de catre arhierei, fiind o podoaba arhiereasca, existenta numai in Bisericile Ortodoxe (greaca, romana, bulgara etc). Arhiereul poarta aceasta icoana la piept, ca semn ca trebuie sa aiba permanent pe Iisus in inima sa si pe Maica Domnului ca o Mijlocitoare catre Dumnezeu. Spre deosebire de ceilalti arhierei (mitropoliti si episcopi), patriarhul poarta doua engolpioane.
Muzeul Manastirii Vatoped din Muntele Athos pastreaza un vechi engolpion, inedit atat prin forma sa, cat si prin reprezentarile iconografice pe care le poseda. Acest engolpion de la inceputul secolului al XVI-lea a apartinut Preasfintitului Macarie, Mitropolitul Corintului (1507-1517).
Fetele engolpionului au aceasta inscriptiei in niello: "AL LUI MACARIE M[I]TROPOLITUL CORINTULUI, EXARH AL INTREGULUI PELOPONEZ SI LOCTIITOR AL [TRONULUI] NICEEI”.
Macarie, care a devenit Mitropolit al Corintului in 1507, a fost mutat in scaunul arhiepiscopal al Tesalonicului in 1517, trecand la cele vesnice la Manastirea Vatoped in 1546.
Forma engolpionului, stilul si tehnicile folosite sunt direct dependente de lucrarile perioadei bizantine tarzii. Ca forma este aproape patrat. Cadrul geometric poate fi legat, pe de o parte, cu lucrarile de provenienta rusa din secolul al XV-lea, si, pe de alta parte, cu cadrul crucilor sculptate in lemn ale secolelor XVI - XVII.
Pe spatele engolpionului, este reprezentat Mantuitorul sezand pe tron, avandu-I de o parte si de celalalta pe Fecioara Maria si Sfantul Ioan Botezatorul. Aceasta prezentare sumara a tuturor sfintilor infatiseaza de fapt scena Deisis impreuna cu ceata ingerilor, dreptilor si sfintilor.
Pe fata intalnim o reprezentare compozita a Invierii Domnului in doua benzi, intr-un tip iconografic ce este dificil de incadrat pe o suprafata de o dimensiune atat de redusa, fiind mult mai prilenic picturii monumentale.
Coborarea la Iad este despartita de sfera cerurilor de catre un arc, deasupra caruia, in partea stanga, se afla corul ingerilor, iar Sfantul Ioan Botezatorul si imparatii-proroci in partea dreapta, o scena ce, in mod normal, ar trebui sa fie in partea de jos. Corul ingerilor, primul care tine crucea Golgotei si simbolurile Patimirilor – sulita si trestia- ocupa de obicei zona superioara si este asociata cu interpretarea eshatologica a Invierii ca anticipare a Judecatii de Apoi. In cazul monumentelor din perioada paleologilor aceasta iconografie compozita se pare ca a fost favorizata de donatori si prelati bine educati in filosofie si teologie. Aceasta este si situatia de fata: Mitropolitul Macarie era un bibliofil, o personalitate rara a timpului sau. Este important de mentionat faptul ca viata sa ne este cunoscuta gratie notelor de pe manuscrisele pe care le-a colectionat si le-a lasat Manastirii Vatoped, impreuna cu engolpionul sau episcopal.
Radu Alexandru
-
Schitul romanesc Lacu din Muntele Athos
Publicat in : Interviuri -
Pelerinaj Muntele Athos si Grecia
Publicat in : Pelerinaje -
Chilia Axion Estin din Muntele Athos
Publicat in : Pelerinaje -
Amalfion, manastirea benedictina din Muntele Athos
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.