Prefatata de pregatiri ample si vestita de colindatori, Sarbatoarea Craciunului - cel mai mare eveniment al crestinatatii - are o semnificatie aparte privita de la Betleem. Adica din orasul care, alaturi de Nazaret si Ierusalim, reprezinta punctul zero al crestinatatii. Biserica Nasterii Domnului, cu a sa Iesle si cu altarul Nasterii lui Iisus, este - si ar trebui sa fie, indiferent de vreme si vremuri -, unul dintre cele mai cautate locuri de pe glob, atat de catre pelerini, cat si de turisti. Daca, odinioara, cand eram copii, cantam ,Steaua straluceste si lumii vesteste ca, astazi, Maria naste pe Mesia", acum, trecand pragul acestei Biserici si admirand coplesiti Ieslea, avem in fata o intreaga Istorie a omenirii, cu primul sau episod fundamental: nasterea lui Iisus. Este un eveniment caruia ii dedicam un reportaj de la fata locului, asa cum felului in care, pe glob, lumea crestina - si nu doar ea - intampina Craciunul, ii consacram o alta pagina speciala.
Datini si obiceiuri de Craciun
Din an in an sosesc mereu. La geam cu Mos Ajun
Incepand cu noaptea de 23 spre 24 si pana la sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie) pe strazile oraselor si ulitele satelor romanesti rasuna glasul tinerilor colindatori. Craciunul este o sarbatoare de familie. In unele zone ale tarii, printre care si Bistrita, tinerii petrec impreuna aceasta zi, dupa ce au colindat in ajunul Sarbatorii. In ziua de Craciun este randul parintilor lor sa continue datina colindatului. In timpul colindului cu totii se imbraca in costume popu-lare. De Craciun, colindatorii primesc covrigi, fructe si craciunei sau colaceii de Craciun. Din ziua Nasterii Domnului si pana la Sfantul Ioan, copiii colinda cu Steaua. Cantecul de stea reaminteste povestea Nasterii lui Iisus si poarta simbolul stelutei care i-a calauzit pe cei trei magi. Pentru prosperitatea casei, gospodinele obisnuiesc, in ziua de Craciun, sa puna pe un platou diferite feluri de bucate sfintite de preot la masa de Ajun. Cu acest platou se inconjoara casa de trei ori, cu convingerea ca, pana la Craciunul viitor, acea familie va avea un trai imbelsugat. O buna parte din bucate sunt consumate de membrii acelei familii si restul se dau animalelor din gospodarie. Pe masa festiva se asaza, sub icoana, obiecte cu care membrii acelei familii vor lucra tot timpul anului. Intelectualii vor pune spre sfintire stilouri, caiete cu proiecte, satenii - coasa si ciocanul, iar stapana casei va aseza un fuior de lana. Lucrurile vor fi lasate sub icoana pana la Sf. Ioan. Timpul a demonstrat ca acest ritual aduce multe satisfactii in familia care-l urmeaza cu sfintenie an de an. In ajunul Craciunului se curata hornurile caselor. Funinginea impreuna cu cenusa adunata din soba se presara in gradina de zarzavat, in vie si in glastrele de flori in ziua de Craciun. Cand iese din casa pentru a indeplini ritualul, gospodina trebuie sa dea de pomana unui sarac - apa, sare, ceapa si grau. Prin aceasta datina, acea casa va fi scapata de saracie. De pregatirea colacilor si a turtelor se ocupa gospodinele si fetele acestora. Colacii, numiti si colindete, se prepara special pentru impartitul la colindatori si pentru pomenirea mortilor. Aceste aluaturi sunt pregatite cu drojdie, dupa reteta painii. Pentru colindatori se prepara covrigii dintr-o singura fasie de aluat, care se termina intr-o bifurcatie, amintind de mainile ciuntite ale Mamei Craciunoaia, pedepsita de furia barbatului ei, Craciun. Colacii impletiti din mai multe fasii vor fi daruiti oaspetilor de seama la masa festiva de Craciun. Prima tava, numita Turta Vacii, se pastreaza pana la Sf. Ioan si va fi data vacilor din gospodarie, impreuna cu taratele. Celelalte turte vor fi mancate in seara de Ajun de membrii familiei si de prietenii acesteia. Ele sunt insiropate cu miere, iar deasupra se adauga nuci pisate. Langa farfuria cu turte, stapana casei incarca masa de Ajun cu o sticla de vin rosu, (pentru ca toti ai casei sa fie sanatosi), castroane cu prune fierte, ceapa, mazare, masline, ca sa nu lipseasca roadele din gradinile acelei gospodarii. Toate preparatele sunt sfintite de preot, care binecuvanteaza casa si pe toti membrii familiei. In seara de Ajun se arde mereu tamaie, care va alunga grijile si paguba din casa. Tot atunci se deschid cerurile. Evlaviosii pot auzi glasurile ingerilor, daca vor veghea pana la primul cantat de cocos. In asteptarea acestei minuni, credinciosii se vor ruga Mantuitorului Iisus pentru implinirea dorintelor, dar numarul acestora nu va depasi cifra trei. ] In familiile de apicultori, copiii - pana la varsta de 14 ani - arunca pe acoperisul casei - dintr--o lingura de lemn grau fiert, care a fost indulcit cu miere din acel an. Ritualul se repeta de trei ori. Boabele care au cazut pe jos vor fi pastrate pana in primavara, cand vor fi asezate sub stupi. Copilul care se ocupa de implinirea acestei datini se roaga lui Iisus ca stupii sa fie roditori precum lanurile de grau.
Legenda lui Mos Craciun
Una dintre cele mai frumoase legende despre Nasterea Domnului spune ca Mos Craciun era un cioban aspru, care -n-a- vrut s-o primeasca pe Fecioara Maria sa nasca intr-un staul al sau. Sotia ciobanului, Craciunoaia, o femeie inimoasa, a gazduit-o pe Maica Domnului fara stirea sotului. Si tot Craciunoaia a fost aceea care l-a mosit pe Iisus. Craciun a aflat ca porunca lui n-a fost implinita si, manios, i-a taiat, mainile sotiei. Dar, minune! Maica Domnului i le-a lipit la loc. Impresionat de aceasta intamplare miraculoasa, Craciun s-a bucurat ca Fecioara Maria i-a salvat familia de la o nenorocire, rezultatul propriei nechibzuinte. Pentru a-i multumi Maicii Domnului, el a aprins un foc din brad in curtea casei si a inceput sa joace ca un copil in jurul lui. In semn de recunostinta, Craciun i-a oferit Sfintei Fecioare daruri pregatite in gospodaria lui: cas, urda, lapte, smantana. In acea zi, Mos Craciun, cunoscut ca un om rau, a devenit generos. De la schimbarea caracterului sau, care a revarsat bunatate asupra oaspetilor, a ramas obiceiul impartirii darurilor in ziua Nasterii Mantuitorului.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.