Dupa ce in numarul anterior am semnalat aparitia in romana a sintezei teologului ortodox Gheorghios Mantzaridis, ne oprim asupra unei carti care isi asteapta traducerea. Este vorba despre o formula editoriala inedita pana acum in bibliografia internationala de specialitate. Sub forma unui triptic de abordari confesionale reprezentand generic Ortodoxia, Catolicismul si Protestantismul, volumul Perspectivele unei etici sociale ecumenice. Menirea Bisericilor in Europa largita propune o lectura distincta si convergenta in acelasi timp a diferitelor modalitati de abordare teologica a provocarilor modernitatii in cadrul politic si cultural al Europei celor 27.

Autorii sunt cat se poate de diversi nu doar prin apartenenta confesionala, cat mai ales prin traseul personal, spiritual si intelectual.

Alexandros Papaderos, cel care prezinta viziunea rasariteana, este actualmente directorul Academiei Ortodoxe din Creta, un forum de dialog cum putine sunt in spatiul pravoslavnic. Teolog, implicat de decenii in dialogul inter-confesional, membru in mai multe comisii ale Consiliului Mondial al Bisericilor, consultant al Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol, Papaderos nu este o figura academica in sensul strict al cuvantului si cu atat mai putin un reprezentant recunoscut ca atare al gandirii sociale ortodoxe. Cu toate acestea, contributia sa in acest volum este convingatoare, pentru ca se bazeaza pe o experienta acumulata si decantata cu atentie, mereu in miezul evenimentelor eclezial-sociale si in contact direct cu protagonistii cei mai importanti ai acestora. Textul autorului nostru este structurat intr-o parte introductiva si doua excursuri: primul, foarte important pentru intelegerea mizei Teologiei sociale, despre locul eticii ca disciplina stiintifica in ansamblul Teologiei ortodoxe si al doilea despre rolul Academiei din Creta ca novum in Ortodoxie. Legat de partea dedicata eticii in discursul teologic ortodox, Papaderos isi exprima atat rezervele fata de o eventuala sociologizare, cat si speranta gasirii unei metode echilibrate de abordare a temelor sociale de catre Teologie fara ca aceasta sa isi suspende propriile exigente.

Ingeborg Gabriel, prima femeie profesor de teologie catolica in Austria, conduce Institutul de Etica Sociala al Facultatii de Teologie Catolica a Universitatii din Viena. Avand o formatie economica anterioara celei teologice, lucrand ani de zile in cadrul programelor de dezvoltare ale Organizatiei Natiunilor Unite, director insarcinat cu implementarea lor la fata locului, autoarea partii catolice din triptic este un nume consacrat in domeniul eticii crestine actuale. Interesul acesteia pentru complementaritatea viziunilor etice explica faptul de a fi avut initiativa acestui volum. Cele sase parti ale prezentarii sunt dedicate (1) raspunsului la intrebarea "Ce este etica sociala catolica?", (2) kairos-ului si contextului actual al eticii sociale crestine, (3) fundamentelor biblico-teologice, (4) istoriei si pozitiilor invataturii sociale catolice de la Rerum novarum la Ioan Paul II, (5) principiilor calauzitoare ale eticii sociale catolice si (6) metodelor acesteia. Un excurs intercalat intre a patra si a cincea parte schiteaza contururile Cuvantului social din 2003 (prezentat de noi intr-un numar anterior). Prospectiv, prezentarea se incheie cu cateva consideratii pe marginea eticii sociale crestine (nu confesionale!).

Der Dritte im Bunde, cum ar spune Schiller, este Ulrich Koertner, profesor de Teologie sistematica la Facultatea de Teologie Evanghelica a Universitatii din Viena si director al Institutului de etica si drept in medicina. Sapte teme sunt abordate sintetic: (1) termenul si istoria eticii sociale evanghelice, (2) contextul ecumenic al acesteia, (3) inceputurile eticii sociale evanghelice, (4) dezvoltarea acesteia in secolele XIX si XX, (5) actualele tendinte, (6) etica evanghelica si Biserica si (7) etica sociala evanghelica ca etica integrativa a responsabilitatii. Koertner readuce aminte faptul ca etica sociala este o "inventie" evanghelica, mai precis a teologului lutheran Alexander von Oettingen (1827-1906). Ca metoda si finalitate, etica sociala dorea initial sa ofere doar o imagine asupra starii sociale, fara a propune, asa cum se intampla azi, si solutii. Integrarea noii discipline in contextul teologic academic a largit considerabil instrumentarul analizei etice si a deschis Teologiei in ansamblu o fereastra spre acea parte a societatii mai putin sensibila la viata ecleziala.

Lectura succesiva a celor trei texte provoaca o impresie paradoxala. Pe cat de altminteri sunt caile spirituale si istorice parcurse de cele trei teologii, pe atat de evidenta este preocuparea comuna, aproape identica, a acestora. Pe scurt, se poate spune ca in centrul intreitei analize sociale din perspectiva teologica sta misiunea Bisericii de a oferi raspunsuri concrete puse de oameni concreti. Intrebarile pot veni nu doar din partea membrilor unei Biserici sau confesiuni. Dimensiunea apologetica a eticii sociale crestine se vede in faptul ca este luata drept reper sau cel putin consultata si de catre cei care nu se identifica direct cu datele credintei. Bisericile sunt vazute mai intai de toate ca depozitare ale unei intelepciuni sau ratiuni teologice superioare, cu un inalt grad de aplicabilitate generala. Adica sunt pastratoarele unor norme si valori verificate de-a lungul secolelor si pe care le ofera dezinteresat unui corp social amenintat in lipsa acestora de dezintegrare si automutilare.

Cum insa etica sociala crestina nu este o ideologie, normele si valorile sunt dublate de idealuri si profunzimi imposibil de asumat in afara contextului religios propriu-zis. Altfel spus, etica sociala este doar o parte a vocabularului ce determina dialogul dintre credinta si lume. Or, in necesitatea totalitatii, a viziunii integrale, sta si menirea unei viitoare Teologii sociale ortodoxe care, asa cum arata exemplar volumul prezentat pe scurt, se articuleaza nu doar prin confruntarea cu datele unei societati in permanenta miscare si transformare, dar si cu metodele si tematica abordarilor teologic-sociale catolice si evanghelice. In cele din urma, numai asa poate fi facuta posibila o etica ecumenica in stare sa ofere un raspuns crestin coerent la lipsa de coerenta a umanitatii noastre crepusculare.

Radu Preda

 

 

.