In paralel cu actiunea eroziva a sectelor religioase, tot mai numeroase (peste 350), Biserica Ortodoxa Romana se confrunta cu ofensiva unor organizatii religioase ortodoxe, tangente, centrifuge sau contrare.

Dupa anul 2000, o coalitie mai putin eterogena - care numara peste 1.300.000 de credinciosi - a asediat cu tenacitate piramida de putere a BOR si complexul autoritar pe care acesta il reprezinta. Este vorba de asa-zisa Biserica Ortodoxa Libera (BOL).

Coagularea a cuprins biserici, asociatii si grupuri de interese, lista acestor miscari cuprinzand, intre altele dizidenta din Oastea Domnului, Biserica Ortodoxa Romana de Stil Vechi (BOSV sau Biserica Ortodoxa de Rasarit din Romania) - cea mai numeroasa, cu peste un milion de adepti - Noul Ierusalim de la Pucioasa sau grupuscule active local sau regional. „Averea“ a incercat sa descopere culisele acestei laturi dizidente a BOR, care beneficiaza de finantari importante pentru a purta acest razboi.

Majoritatea acestor miscari separatiste din sanul Bisericii Ortodoxe Romane sunt de stil vechi. Inceputul acestei ofensive a fost facut intre 1990-1992, cand o parte din organizatia parareligioasa „Oastea Domnului“ s-a rupt din sfera de influenta directa a BOR, generand o orientare contestatara si secesionista fata de ierarhie si fata de Sfantul Sinod. Istoricul procesului a fost descris in detaliu de catre cercetatorul Tom Kepeller de la Kenston Institute din Oxford in cartea sa, „Oastea Domnului: The Army of the Lord in Romania“, in anul 1993.

Alarmat de dizidenta, Sfantul Sinod ia nota in actul nr. 5683/29 octombrie 1993 de situatie si recunoaste existenta unei orientari centrifuge reformiste, cu influenta puternica in comunitatile ortodoxe bucovinene din Romania, Ucraina si Republica Moldova. La 26 noiembrie 1993, a fost emis actul nr. 7396/ AR/GCR prin care Sfantul Sinod a infiintat o comisie de analiza a situatiei create, de fapt, un grup de discutii cu nucleele dizidente. In 1995, ca urmare a unei motiuni a clericilor dizidenti, s-a emis actul 5921/18 august 1995 pentru preintampinarea starii conflictuale dintre „Oastea Domnului“ si BOR.

Aceste acte au fost primele dovezi documentare care atesta existenta miscarilor separatiste din sanul BOR, proportiile acestor tendinte amplificandu-se dupa anul 2000. Concomitent cu aceste actiuni, s-au nascut alte miscari separatiste initiate de grupuri clericale, care au inceput un proces de organizare in retea, devenind treptat vizibile si grupurile de interese, de influenta si financiare din spatele lor. Astfel, in decembrie 2000, fostul staret al Manastirii Sambata, Arhimandritul Irineu Duvlea, „copil de suflet“ al Mitropolitului Antonie Plamadeala, a plecat in SUA insotit de sapte calugari sub pretextul infiintarii unei manastiri.

Pentru ca i se refuzase cresterea ierarhica in cadrul BOR - in septembrie 2000, fusese propus Vicar al Mitropoliei Ardealului, Duvlea s-a pus neconditionat sub jurisdictia Episcopului Nathanael Popp, al Episcopiei Ortodoxe Romane din America, contestatara a autoritatii BOR si a devenit extrem de activ in grupul religios ortodox „La Vatra“. Urmarea dezertarii lui Duvlea s-a concretizat in anul urmator cand Sfantul Sinod a emis Hotararea nr. 295/2001 privind plecarea clerului roman in strainatate, act constrangator in esenta prevederilor sale (clericii nu pot pleca decat cu avizul expres al Episcopului ierarhic).

Analistii fenomenelor religioase sustin ca majoritatea clericilor ortodocsi romani din SUA, care nu recunosc autoritatea BOR, sunt afiliati sau au stranse legaturi cu Biserica Ortodoxa Rusa din America. Toate aceste biserici si segmente clericale asociate BO Ruse din SUA sunt organizate pe stil vechi, ca, de altfel, si contestatarii BOR din tara, de unde si denumirea lor generica de stilisti. Aceste structuri clericale sprijina azi intens ofensiva miscarilor de stil vechi din Romania.

Un element in procesul de structurare a dizidentei fata de BOR il gasim in persoana preotului Mihail Jar, de la biserica din Boian, de langa Cernauti. Acesta, sub motivul emanciparii romanilor din Ucraina, a infiintat Asociatia „Teodor Mihali de Apsa“ militand pentru intoarcerea pe stil vechi a centrelor religioase ortodoxe moldo-bucovinene. Ierarhic, preotul Mihail Jar se afla sub directa obladuire a Mitropolitului Onufrie de Cernauti, pe stil vechi.

In Ucraina, el este in relatii de sprijin reciproc cu Boris Tabatcinik, ex-ofiter KGB, astazi, secretar eclezial pe probleme externe bisericesti ale Patriarhiei de la Kiev. Acelasi personaj a pus umarul la infiintarea Comitetului Ucrainean de Autoaparare Nationala (UNSO), militie paramilitara a tinerilor nationalisti ucrainieni, organizatie pe baze ortodoxe aflata in avangarda actiunilor anti-NATO initiate de pe teritoriul ucrainean. Era normal ca, pentru revansarzii maretiei ex-sovietice, un cap de pod in zdruncinarea insidioasa a institutiilor solide din tarile noi membre ale NATO, sa fie biserica majoritara.

Principiul „Divide et impera“ este substituit de principiul la fel de eficient, „slabeste institutiile statului si vei slabi insusi statul“. Din 1995, cel putin, Mihail Jar a intreprins multiple calatorii anuale in Romania: in iunie 1995 la Mizies, Bihor, a participat la comemorarea lui Traian Dorz, lider al „Oastei Domnului“, prilej cu care a avut loc o dura altercatie intre adepti OD pro-BOR si contestatarii din ramura Cluj-Simeria-Simbateni.

In luna iulie a aceluiasi an, a avut loc vizita la Boian, Ucraina, a grupului OD condus de preotul Petre Roncea, cand Mihail Jar si-a reinnoit legamantul de aderare la „Oastea Domnului“, prilej cu care, preotul Mihai Botiz din Arad, cunoscator de limba ucraineana, a explicat rostul BOL si al Oastei. De acolo delegatia a plecat la manastirea stilista de la Pociaev, unde staret e un roman. Astazi, comunitatile Oastei din nordul Romaniei sunt pe stil vechi, restul OD fiind „pe nou“. In iulie 2003, l-am regasit pe Jar la Sibiu, ca oaspete al aceluiasi Petru Roncea, la adunarea anuala a OD, intrunire la care a luat parte si olandezul Dijk van Langewelt.

Discutiile au reluat ideea lansarii BOL, de stimulare „a unei ierarhii nepatate si neaservita puterii politice“. Pana in 2004 au fost ridicate doua manastiri stiliste in Bucovina, iar in februarie 2005, insotit de calugari stilisti din Cernauti, s-a recules la Sibiu la mormantul lui Iosif Trifa, fondatorul „Oastei Domnului“ (1937).

In septembrie 2004, Mihail Jar a avut o intalnire si la Moscova cu Piotr Julikov, de la Patriarhia Rusa, coordonator al unui program de fronda in ortodoxia tarilor riverane fostei URSS. Deci, nu este deloc aberant, sa vorbim de o ortodoxie fara frontiere, pe stil vechi, daca centre de putere moscovite elaboreaza si pun in practica scenarii pentru aceste evolutii. Iar din punctul de vedere al actiunilor unor activisti stilisti de acest tip, putem vorbi de structurarea unei Euro-regiuni carpatice stiliste.

De altfel, in Federatia Rusa functioneaza tot mai ofensiv Partidul Ortodox Rus, ale carui legaturi cu Biserica Ortodoxa Rusa sunt evidente si notorii. „Izvestia“ din 27 noiembrie 2004 l-a citat pe Vsevolod Ciaplin, vicepresedintele departamentului de relatii publice a Patriarhiei Moscovei, care a recunoscut ca „legaturile cu acest partid sunt mult peste cele cu alte organizatii politice“. Pe lista membrilor fondatori ai Partidului Ortodox Rus se regaseste si preotul Mihail Jar.

Nu putem omite portretul facut lui M. Jar de Petru Roncea, definind eterna combativitate in care traiesc aceste comunitati: „Preotul Mihail Jar poarta un nume predestinat sa incendieze sufletele de dragostea lui Hristos si sa toarne pe capul lor carbunii aprinsi ai dragostei. El vine din linia intai a frontului Oastei, a adevaratei ortodoxii (de stil vechi - n.n.), de acolo unde lupta cu vrajmasul-diavol se duce aproape corp la corp.“.

Biserica Ortodoxa Romana de Stil Vechi (BOSV), sau Biserica Ortodoxa de Rasarit din Romania este, de departe, cea mai dezvoltata biserica de structura centrifuga fata de BOR si, de aceea, merita o aplecare aparte. Pozitiile celor doua biserici sunt, practic, ireconciliabile, fiind vorba de o „schisma“ care a inceput in anul 1924, odata cu trecerea celei mai mari parti a ierarhiei ortodoxe la calendarul nou, gregorian. Ultimii „orientali“ care au facut pasul au fost ortodocsii bulgari, abia in 1968, dar conservandu-se si la ei o miscare stilista.

Cu peste un milion de credinciosi (1.200.000, dupa surse interne) si aflata in expansiune continua, BOSV are o revenire surprinzatoare dupa anul 1990. In anul 1997, Sinodul Mitropolitan al Moldovei a emis un act de anatemizare impotriva membrilor miscarii „Ucenicii Sfantului Ilie“ si, drept urmare, acestia au trecut in corpore la Biserica stilista. Istoricul acestei biserici este scris de Constantin Bujor, fost ofiter de contrainformatii, cum se intampla de atatea ori in sistemele totalitare cu cei care, au „in atentie“ o comunitate si apoi pactizeaza cu persecutatii.

Acesta a publicat in ’99 cartea „65 de ani de persecutie a Bisericii Ortodoxe Romane de Stil Vechi, octombrie 1924 - decembrie 1989“ (foto), un rechizitoriu al atacurilor permanente asupra stilismului din Romania si o cronica a rezistentei celor mai hotarate nuclee si personalitati. Sediul central al miscarii (BOSV este inregistrata ca asociatie non-profit, neavand recunoasterea oficiala ca si cult religios, cum au ortodocsii lipoveni de rit vechi, de exemplu) se afla la manastirea Slatioara, Suceava, unde se afla si resedinta IPS Vlasie Mogarzan, Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Rasarit din Romania.

.