NICHIFOR CRAINIC, din botez Ion Dobre, s-a nascut la 12 dec. 1889, in Bulbucata, jud. Vlasca. A studiat la Seminarul “Central" (1904-1912) si la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1912 - 1916). Intre anii 1916-1918 a participat la primul razboi mondial, lucrand intr-un spital din Iasi dupa care isi continua studiile de specializare la Facultatile de Teologie Catolica si Filosofie ale Universitatii din Viena (1920 - 1922).
A lucrat ani in sir la redactia unor ziare, ca “Neamul Romanesc" al lui Nicolae Iorga, ,,Dacia", ,,Lamura", “Cuvantul", a condus el insusi ziarul ”Calendarul" si revista lunara “Gandirea” (1926-1944), fiind principalul animator si teoretician al curentului “gandirist” traditionalist. Laureat al Premiului National pentru poezie, membru al Academiei Romane, onorat cu distinctia de ,,doctor honoris causa" al Universitatii din Viena, Nichifor Crainic a functionat in paralel ca profesor la catedra de Literatura religioasa moderna a Facultatii de Teologie din Chisinau, transferat apoi la catedra de Istoria literaturii bisericesti si religioase moderne de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, de la 1dec. 1932, devenita catedra de Ascetica si Mistica, fiind si suplinitor al catedrei de Apologetica si Dogmatica. A fost angajat si in viata politica, ocupand postul de secretar general in Ministerul Cultelor si Artelor (1926), deputat independent de Vlasca (1927), si ministru al Propagandei Nationale, pentru scurt timp (1940 si 1941). Din iarna anului 1944 pana in mai 1947 a stat ascuns la manastirea Sambata de Sus, in casa unor preoti din Muntii Apuseni si de pe Tarnave, datorita persecutiei comuniste fiind judecat in lipsa in iunie 1945 si condamnat la inchisoare pe viata. Se preda autoritatilor fiind inchis la Vacaresti, apoi la Aiud, unde a stat 15 ani, fiind eliberat la 26 apr. 1962. A trecut la Domnul la data de 21 august 1972 la Mogosoaia, langa Bucuresti. Opera sa poetica si literara se bazeaza pe o viziune teologica asupra istoriei si artei romanesti, poezia lui fiind inspirata din Viata campeneasca si dominata de o nota religioasa.
Dintre lucrarile teologice amintim: Sfintenia - implinirea umanului (Curs de Teologie mistica, 1935-1936), Cursul de Apologetica si Dogmatica, litografiat, Nostalgia paradisului. Bucuresti, 1940 (reed. la Iasi in 1994), Ortodoxia, conceptia noastra de viata, Sibiu, 1937, Zile albe-zile negre. Memorii, Bucuresti, 1991,Volume de versuri: Sesuri natale, Craiova, 1916; Darurile pamantului, Bucuresti, 1920; Soim peste prapastie. Versuri inedite create in temnitele Aiudului, Bucuresti, 1990.
Sursa: Radio Reintregirea
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.