In Declaratia publica din 27 martie 2007 ne-am exprimat profunda tristete pe care ne-o inspira spectacolul de pe arena politica a Romaniei si am lansat un calduros APEL catre intreaga noastra clasa conducatoare sa caute si sa gaseasca solutii pentru depasirea impasurilor temperamentale si restaurarea luciditatii responsabile. Am facut-o mai ales in numele celor peste patru milioane de cetateni pe care-i pastorim, preoti si mireni, cei care impreuna cu noi alcatuiesc electoratul din opt judete transilvane. Nu am nutrit insa si iluzia ca alesii poporului, prinsi in crancene lupte fratricide, mai au timp sa se gandeasca si la cei care i-au ales, si cu atat mai putin la Dumnezeu.
Din nefericire, temerile s-au adeverit, iar pastoritii nostri ne trimit tot mai numeroase semnale ca e timpul sa intervenim din nou. O facem, dar fara sa le si promitem ca vom parasi echidistanta politica, asa cum suntem indemnati in disperare de cauza, pentru faptul ca ea este o hotarare a Sfantului Sinod care se cere respectata in primul rand de membrii acestuia.
In ultima vreme statul roman a intrat intr-o criza fara precedent, prin suspendarea presedintelui. Nu e caderea noastra sa ne pronuntam asupra constitutionalitatii si legalitatii acestor demersuri. Putem intelege ca parlamentul a fost desemnat de popor prin alegeri libere si ca avea autoritatea sa-l suspende pe presedinte (chiar cu ignorarea avizului negativ al Curtii Constitutionale), ca hotararea lui trebuie sa fie validata sau invalidata de un referendum si ca, in aceasta problema, optiunea electoratului reprezinta instanta suprema. Toate acestea tin de legalitate.
Iata insa ca parlamentul a adoptat o lege prin care isi confera dreptul de a decide a-posteriori, adica dupa ce poporul se va pronunta prin referendum, care va fi soarta presedintelui suspendat. Or, aceasta inseamna abandonarea principiilor democratice ale statului de drept si revenirea la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare. Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci de imoralitate politica.
In fata unui astfel de fenomen, pastorii spirituali ai poporului au obligatia - cu atat mai mult in conditii de libertate - de a se face auziti in viata publica a cetatii, dupa modelele biblice ale unui Ilie Tesviteanul, Ioan Botezatorul sau Iisus Nazarineanul, cei care au preconizat si instituit vocatia profetica a Bisericii. Ca urmare, e datoria noastra morala de a lua atitudine si de a-i adresa Curtii Constitutionale indemnul de a-si asuma, ferm si fara echivoc, competenta suprema de a identifica parghiile constitutionale care sa faca posibila solutionarea morala a actualei crize politice.
SINODUL MITROPOLIEI CLUJULUI,
ALBEI, CRISANEI SI MARAMURESULUI
Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, Episcopii Sofroniu al Oradiei si Justininan al Maramuresului, Episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu si Iustin.
Sursa:arhiepiscopia-ort-cluj.org
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.