Sfântul Calinic s-a născut pe 7 octombrie 1787 în Bucureşti. A fost botezat cu numele Constantin, naşă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia banului Barbu Văcărescu şi mama poetului Ienăchiţă Văcărescu. A urmat cursurile unei şcoli româneşti de pe lângă o biserică, aici învăţând şi limba greacă.

În 1807, înainte de a împlini 20 de ani, tânărul Constantin Antonescu a intrat frate la Mănăstirea Cernica. Pe 12 noiembrie 1808, este tuns călugăr sub numele de Calinic, iar după o lună este hirotonit ierodiacon la Biserica 'Sfântul Nicolae' de la Cernica de către cărturarul şi mitropolitul bulgar Sofronie al Vranţei.

În anul 1813, Calinic a fost hirotonit preot împotriva voinţei sale şi a devenit duhovnicul şi marele eclesiarh al Mănăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai al călugărilor, dar şi al celor din afara mănăstirii, chiar şi mitropolitului de la acea dată, Nectarie. În acel moment, Sfântul Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mănăstirii.

În cursul anului 1817, a vizitat mănăstirile de la Muntele Athos. Pe 14 decembrie 1818, la 11 ani de la intrarea la mănăstire, întreaga obşte l-a ales stareţ pe Calinic. El s-a îngrijit de înfiinţarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărţi de cultură teologică. Pentru calităţile sale, mitropolitul Dionisie Lupu l-a cinstit pe 9 aprilie 1820 pe stareţul Calinic cu vrednicia de arhimandrit. În 1846, neobositul stareţ a început să construiască biserica Mănăstirii Pasărea, sfinţită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit şi Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti.

Episcop

În 1850, domnitorul Barbu Ştirbei l-a convins pe Calinic să accepte scaunul episcopiei Râmnicului, acesta din urmă fiind ales în înalta funcţie bisericească pe 15 septembrie şi hirotonit arhiereu pe 26 octombrie 1850, la vârsta de 63 de ani. Înscăunarea sa s-a făcut la Craiova, deoarece Reşedinţa episcopală din Râmnic era distrusă de un incendiu. Imediat după înscăunare, noul episcop s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale după propriile planuri, cu pictura lui Gheorghe Tattarescu. Reşedinţa episcopală a fost mutată la Râmnicu Vâlcea în 1854. Episcopul s-a preocupat de redeschiderea seminarului, închis în timpul Revoluţiei din 1848. Seminarul a fost redeschis mai întâi la Craiova (1851), după care a fost mutat la Râmnicu Vâlcea, în 1854. Între 1859 şi 1864 a refăcut şi redeschis Schitul Frăsinei, construit în 1763, dar mai apoi părăsit. În 1863, episcopul Calinic a construit la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniţă şi noi chilii.

Pentru nevoile bisericilor, Sfântul Calinic a înfiinţat cu mijloace proprii tipografia 'Kallinik Rîmnik', în 1861, cu bani împrumutaţi, cum avea să mărturisească mai târziu. Cu un an înainte de moarte, Calinic a donat tipografia cu tot inventarul şi cu cărţile aflate în depozit oraşului.

În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la adunările obşteşti ale ţării şi a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor.

Testamentul

Bătrâneţea şi boala l-au determinat pe Sfântul Calinic să-şi scrie testamentul pe 18 septembrie 1857 şi să se retragă la Mănăstirea Cernica. A murit pe 11 aprilie 1868. A fost înmormântat două zile mai târziu în tinda ctitoriei sale, Biserica 'Sfântul Gheorghe', în prezenţa mitropolitului primat al României Nifon şi a numeroşi credincioşi.

Pentru curăţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinţilor. Festivităţile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mănăstirea Cernica în zilele de 21 şi 23 octombrie 1955.

Sursa: basilica.ro

• Acatistul Sfantului Calinic de la Cernica
  Publicat in : Acatiste
• Sfantul Calinic de la Cernica
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfantul Mucenic Antipa; Sfantul Farmutie
  Publicat in : Calendar ortodox

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: