„Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?” (Mt. 16, 13) intreaba Mantuitorul despre Sine pe Apostoli. Iar Sf. Petru raspunde in numele Apostolilor: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” (Mt.
Episodul Schimbarii la fata a Domnului aminteste de un alt eveniment semnificativ din istoria mantuirii: primirea Tablelor Legii de catre Moise pe Muntele Sinai. Gasim in Cartea Iesirii capitolul 34 relatarea acestui eveniment. Moise a scris cele 10 porunci descoperite de Dumnezeu. Coborand muntele pentru a le prezenta poporului iudeu, Moise avea fata stralucitoare pentru ca vorbise Dumnezeu cu el. Atat de stralucitoare caci avea nevoie de un val atunci cand vorbea poporului. Era stralucirea fetei omului ce se invrednicise sa se afle inaintea lui Dumnezeu si sa vorbeasca cu El. Era stralucirea trecatoare (2 Cor. 3,7) a luminii dumnezeiesti pe fata omului chemat de Domnul la slujire. Era o reflectie umana a slavei lui Dumnezeu. Si aceasta reflectie a trebuit acoperita de Moise cu un val. Sf. Apostol Pavel talcuieste acest eveniment spunand ca valul lui Moise a devenit o piedica pentru iudei „caci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor; iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica.” (2 Cor. 3, 15-16). Ceea ce proteja ochii lor de vederea celor dumnezeiesti, pentru ca erau cu neputinta de vazut atunci, a devenit piedica pentru vederea si recunoasterea lui Mesia.
Schimbarea la fata a Domnului pe Muntele Taborului este tocmai aceasta incredintare a venirii lui Mesia. Caci pe fata lui Hristos vedem nu reflectarea luminii dumnezeiesti, ci insasi lumina. Chipul luminat al lui Hristos este nu numai chipul profetului ales de Dumnezeu, ci este chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu isi arata fata catre om prin chipul lui Hristos, Dumnezeu si om. De la Schimbarea la fata omul poate spune cu adevarat ca l-a vazut pe Dumnezeu. Iar aceasta vedere ii schimba destinul: „Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3,18). Cei ce privim la chipul lui Hristos cu credinta ca este Dumnezeu si om ne invrednicim deja de o „prefacere”, de putinta vederii directe, fata catre fata, a slavei lui Dumnezeu, pregustata in aceasta viata si implinita in Imparatia cea vesnica. In minunea Schimbarii la fata a Domnului avem „incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute” (Evrei 11,1). Avem incredintarea ca Dumnezeu se descopera omului intru lumina Sa. Si ca omul poate deveni capabil sa-i vada lumina.
Sa folosim Postul Adormirii Maicii Domnului pentru a lucra si noi aceasta „prefacere” aducatoare de vedere a luminii dumnezeiesti.
†NICOLAE
Sursa: romarch.org
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.