Cuvantul PF Daniel la parastasul de 15 ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Dumitru Staniloae

Parintele Dumitru Staniloae - un marturisitor al Preasfintei Treimi si un innoitor al Teologiei Ortodoxe

Parintele Dumitru Staniloae s-a nascut in data de 16 noiembrie 1903 in comuna Vladeni, judetul Brasov, si a trecut la Domnul in data de 4 octombrie 1993 in varsta de aproape 90 de ani. Deci anul acesta se implinesc 15 ani de la trecerea sa la viata vesnica. El este considerat ca fiind cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea.

In mod surprinzator, insa, teologia sa cea mai creatoare si marturisitoare a fost elaborata in timpul regimului comunist din Romania incepand cu anul 1946, iar lucrarile sale de sinteza au fost scrise in cei 20 de ani pe cand era pensionar (1973-1993). Intre 4 septembrie 1958 si ianuarie 1963, Parintele Dumitru Staniloae a fost cercetat, judecat si intemnitat mai intai la Bucuresti (inchisorile din strada Uranus si strada Plevna), iar apoi la Aiud.

Anii grei de inchisoare au fost traiti de marele teolog roman ca fiind pentru el o scoala a rugaciunii si a suferintelor cu speranta eliberarii. "In inchisoare am invatat sa ma rog" - spunea el uneori pentru a arata ca adevarata rugaciune este izvor de putere pentru a purta Crucea cu nadejdea Invierii.

Nu este deci intamplator faptul ca in teologia sa Parintele Dumitru Staniloae accentueaza mult legatura profunda care exista intre Crucea si Invierea lui Hristos, precum si importanta cunoasterii lui Dumnezeu, nu numai din fapturi (Creatie) si din Scripturi, ci si din imprejurarile vietii proprii si ale vietii comunitatii bisericesti patimitoare si marturisitoare. O cunoastere dureroasa sau bucuroasa, dupa imprejurari, adesea dramatica, uneori dinamica, cunoastere neinteleasa in timpul grelelor incercari, dar luminoasa dupa ce au fost biruite ispitele si asumate suferintele. Astfel, teologia marturisitoare a Parintelui Dumitru Staniloae nu este una estetica, ci una existentiala, in care taina iubirii jertfelnice a lui Hristos devine, prin credinta si suferinta, prin nevointa si speranta, taina vietii crestinului, luminat si ajutat de Duhul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat din morti, Care a coborat la iad, inainte de-a se ridica din mormant si de a se inalta la cer. Iar puterea si lumina Invierii lui Hristos s-au aratat atat in viata Parintelui Dumitru Staniloae, prin taria sa de a ierta pe cei ce l-au intemnitat si pe cei ce l-au parasit pe cand era in suferinta, cat si in zelul sau misionar si marturisitor din teologia sa, pe care a elaborat-o dupa ce a suferit si a fost eliberat din inchisoare, fapt apreciat nu numai in Romania, de catre monahi, preoti si simpli credinciosi, ci si de catre multi intelectuali romani si teologi crestini din strainatate. Astfel, institute universitare sau facultati de teologie ortodoxa din Paris, Belgrad si Atena i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, iar, dupa revolutia din 1989, Academia Romana l-a ales membru corespondent al ei in anul 1990 si membru titular in anul 1991.

Parintele Staniloae ramane vesnic un teolog al iubirii Preasfintei Treimi, un prieten fidel al Sfintilor Parinti ai Bisericii si un innoitor al teologiei ortodoxe, pe baza traditiei din trecut si a creatiei intelectuale si duhovnicesti din prezent. Toata teologia sa are in centrul ei lumina si iubirea Sfintei Treimi sau legatura sfintitoare si mantuitoare a Persoanelor divine cu persoanele umane, chemate prin Biserica la indumnezeire, viata si fericire vesnica.

Teologia Sfintilor Parinti, pe care Parintele Dumitru Staniloae i-a iubit, i-a tradus si explicat, este baza traditionala a teologiei sale creatoare si marturisitoare. El, insa, nu numai a citat din operele Sfintilor Parinti, ci si le-a continuat si le-a aprofundat, in mod fidel si creator, aratand, pentru timpul nostru, permanenta frumusete si fragezime sau prospetime a teologiei Parintilor Sfinti, luminati de Duhul Sfant, Care arata mereu Bisericii ca "Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi" (Evrei 13, 8).

Cu aceste ganduri de permanenta admiratie, recunostinta si pioasa pretuire, rugam pe Hristos Domnul Cel Rastignit si Inviat sa daruiasca pururea sufletului Parintelui nostru Dumitru Staniloae bucuria comuniunii cu Preasfanta Treime si cu toti sfintii lui Dumnezeu, iar pe noi sa ne ajute sa fructificam lumina vietii si teologiei lui, spre slava lui Dumnezeu, binele Bisericii si mantuirea oamenilor.

Vesnica lui pomenire din neam in neam!

+ D A N I E L, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

.