In fiecare an, la data 2 iulie a.c., cand Biserica Ortodoxa Romana cinsteste pe Sfantul Voievod Stefan cel Mare, domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504 si mare ctitor de locasuri sfinte, Manastirea Toflea isi sarbatoreste unul dintre ocrotitorii spirituali.

Acest asezamant monahal dateaza din secolul al XVII-lea, cand era atestata existenta unui schit.

Situata in sihastria Buciumenilor, la confluenta judetelor Galati, Vrancea si Vaslui, Manastirea Toflea, cu hramurile „Sfintii Trei Ierarhi si Sfantul Voievod Stefan cel Mare“, a fost redeschisa in data de 18 decembrie 2010.

Sfanta Liturghie a fost oficiata de Inaltpreasfintitul Parinte Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, inconjurat de membrii Permanenței Consiliului Eparhial și a unui impresionant sobor de preoti si diaconi din parohiile protopopiatelor Nicoresti si Tecuci, in prezenta oficialitatilor locale dar si a unui mare numar de credinciosi, rromi si romani, din Toflea si din parohiile invecinate.

La sfarsitul Sfintei Liturghii, grupul de copii si tineri „Cununita satului“ din parohia Liești, participanti la programul catehetic national „Hristos impartasit copiilor“ au sustinut un frumos moment artistict inchinat Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant.

„An de an – a aratat Inaltpreasfintia Sa – manastirea de la Toflea capata contur de cetate stefaniana, in primul rand prin aceasta biserica care se inscrie perfect in logica, arhietectura si frumusetea bisericilor zidite in timpul lui Stefan cel Mare.

In al doilea rand, activitatile cultural-misionare desfasurate aici au principalul rol de a apara sfanta si dreapta credinta ortodoxa si de a promova cooperarea. De asemenea, programul zilnic de rugaciune se impleteste in interiorul cetatii manastiresti de la Toflea cu lucrarea social – filantropica din Centrul socio-cultural «Sfantul Paisie cel Mare» si cantina sociala «Acoperamantul Maicii Domnului»“.

In incheiere a fost savarsita slujba parastasului pentru ctitori.

Prin daruirea jertfelnica a inimosului preacuvios parinte Paisie Agache, staretul manastirii toflene si prin cooperarea cu numerosii credinciosi rromi din Toflea a fost organizata traditionala agapa frateasca de unde au gustat toti pelerinii sositi la hramul stefanian al manastirii.

Schitul Toflea este unul dintre cele mai vechi asezari sihastresti din judetul Galati. O marturie din perioada 1 septembrie 1619-31 august 1620 arata ca doamna Stana, sotia vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca dupa moarte „cate ramasituri ar ramani sa n-aiba triaba, ce ca sa aiba a le darui svintii manastiri ce iaste facuta de Tofle cel batran“.

Se pare ca acest „Tofle cel batran” este userul Tofle sau Toflea, amintit intr-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedeste ca manastirea a fost ctitorita pe actualul teritoriu al com. Brahasesti in primii ani ai secolului al XVII-lea, daca nu chiar in ultimii ani ai secolului al XVI-lea.

Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, caci un nou schit a fost ridicat inainte de noiembrie 1667 de capitanul Florea si sotia sa Safta la Cernica in aceeasi zona, in imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se, probabil, la un monah al schitului, aminteste de „Ionit Batin calugarul de la Brahasesti”.

Asezamantul, care avea hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, este pomenit si in anul 1809 intr-un document care il considera pe logofatul Constantin Palade ca restaurator si miluitor al schitului.

Cativa ani mai tarziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi daruieste fiului sau Alexandru mosia Toflea, pe care se afla si „schitul Tofle, unde se afla petrecatoriu si trei calugarasi“. Asezamantul se afla, deci, intr-o stare de decadere, care se va accentua, probabil, si in anii urmatori, caci schitul se desfiinteaza, practic, inainte de 1859.

Este singura manastire ridicata prin contributia unui rrom, Vasile, intr-o localitate in care traieste o comunitate exclusiv de etnie rroma.

Sfintirea locului si asezarea pietrei de temelie a sfantului locas realizandu-se in 29 iunie 2002, de catre Chiriarhul Dunarii de Jos.

Asezata intr-un mirific cadru natural, aproape de vatra satului, manastirea este o bijuterie a arhitecturii stefaniene. Pravila manastirii, unita cu rugaciuni speciale pentru locuitorii rromi, se imbina armonios cu activitatile desfasurate in Centrul de educatie si formare religioasa a copiilor rromi, precum si cu centrul social pentru saraci.

Sursa: edj.ro

.