Inaltarea Sfintei Cruci

Inaltarea Sfintei Cruci, de la 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare ortodoxa in­chinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

- Aflarea Crucii pe  care  a fost rastignit Mantuitorul si  inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care  a depus-o  cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci)  din  Ierusa­lim.

Aceasta sarbatoare a luat fiinta, potrivit unei cronici anonime, in anul 335. In ziua de 13 septembrie, a avut  loc sfintirea bisericii construite de imparatul Constantin cel Mare deasupra mormantului Domnului. Pe data de 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data, de pe amvonul bisericii, sfantul lemn al Crucii pe care a fost rastignit Hristos. De atunci, a ramas definitiv ziua de 14 septembrie, ca sarbatoare a "Inaltarii" sau "Aratarii" Sfintei Cruci. La inceput, sarbatoarea avea un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde, se pastra lemnul Crucii Rastignirii, de la descoperirea lui pana la 634, cand a fost dus la Constantinopol. Procesiunea solemna, prin care se cinstea odinioara Sfanta Cruce in Cetatea Sfanta, s-a pastrat acolo pana astazi. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. In calendarul roman, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa de papa Serghie I (6877-701).

Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.

Semnul Sfintei Cruci

Semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar celelalte doua le lipim de podul palmei. Astfel, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, amin. Cand zicem "in numele Tatalui", ne insemnam la frunte ; cand zicem "si al Fiului", ne insemnam la piept; cand zicem "si al Sfantului Duh", ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu "Amin".

Savarsit astfel, se poate spune ca semnul crucii concentreaza in el esenta credintei noastre, "este oarecum o invatatura pe scurt a legii crestine".

Prin acest semn, crestinul primeste intr-un mod tainic puterea lui Hristos cu care El a biruit moartea, ca si el sa poata birui patimile. Se simte totdeauna intarit, pazit de cel rau prin acest semn, dupa cum si canta Biserica : "Doamne, arma asupra diavolului, crucea Ta o ai dat noua" ; se simte tot mai mult partas Duhului crucii lui Hristos, innoirii prin ea ca o arvuna a invierii, si indemnat sa iubeasca si el cu iubirea lui Hristos.

Si toate aceste daruri si puteri le simte venind din partea Crucii lui Hristos care o sfinteste pe a noastra, asa cum se si roaga Biserica la sfintirea chipului crucii : "Cauta cu milostivire Doamne spre acest semn al crucii pe care credinciosii robii Tai, din osardie si din credinta cea tare si dragostea cea catre Tine, au facut-o spre insemnarea biruintei Fiului Tau. Binecuvinteaz-o si, o sfinteste pe ea, si o umple de puterea si binecuvantarea lemnului aceluia, pe care a fost pironit prea Sfantul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Nascut Fiul Tau, prin care puterea diavolului s-a calcat, si noi pamantenii slobozenie am dobandit si vietii ne-am invrednicit".

Pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. La a opta zi dupa nastere, cand in legea veche se facea taierea imprejur, acum preotul merge si binecuvinteaza pruncul in chipul crucii, rostind asupra lui : "Sa se insemneze Doamne lumina fetei Tale peste robul Tau acesta. si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui". La Botez si indeosebi la ungerea cu Sfantul Mir se insemneaza toate simturile si incheieturile, rostindu-se : "Pecetea darului Sfantului Duh" ; a Sfantului Duh care-L pecetluieste pe Hristos in noi, viata, crucea si invierea Sa. "Pune-ma ca o pecete pe inima" invoca sufletul in Cantarea Cantarilor (VIII, 6).

In chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii; cu aceasta incepe savarsirea Sfintelor Taine, sfinteste darurile aduse la Altar, apa si toata zidirea. Si tot crucea sta pe Altar, ea insasi fiind Altar, precum si deasupra Sfintelor locasuri, cele mai multe fiind zidite in forma ei. Crucea se zugraveste pe sfintele vase, pe vesminte, pe cartile de cult; se vede ridicata la unele raspantii de drumuri, se aseaza la capataiul celor adormiti intru nadejdea invierii si a vietii de veci. Cuprinde astfel intreg orizontul vietii noastre, este semnul prin definitie al crestinului drept-credincios si aceasta pentru ca esential e semnul iubirii.

Troparul Inaltarii Sfintei Cruci

Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Condacul Inaltarii Sfintei Cruci

Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor, avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: