Pricina sarbatoririi de astazi este faptul aducerii, cu evalvie, in Biserica Legii vechi din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea sa fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; intai, pentru ca acest lucru, atunci cand s-a petrecut, s-a facut intr-un chip minunat si, al doilea, ca un fapt care este ca o pregatire la Taina cea infricosatoare de la Craciun, a nasterii cu trup de om a Cuvantului lui Dumnezeu, intrucat Taina aceasta tot prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu avea a se face. Intamplarea aceasta nu se afla in Sfanta Scriptura, ci se intemeiaza numai pe Traditia Bisericii. Sfintii Parinti au inceput a o sarbatori, pe la anul 750. Dar iata in ce chip istorisesc sfintele carti bisericiesti, pricina pentru care Nascatoarea de Dumnezeu a fost dusa la Templul Legii vechi si daruita Domnului.
Ana, cea pururea pomenita, care mai toata viata ei a fost stearpa, adica fara sa nasca copii, luand indemn, din Cartea Sfanta la cele ce s-au petrecut cu cealalta Ana, care era si ea stearpa, maica Proorocului Samuel, ruga, impreuna cu barbatul ei Ioachim, pe Stapanul firii, sa le daruiasca lor un prunc, fagaduind ca, daca le va implini cererea, indata il vor darui si inchina lui Dumnezeu.
Si asa a nascut Sfanta Ana pe ceea ce s-a facut pricina mantuirii neamului omenesc, pe impacatoarea si imprienitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina innoirii lui Adam cel cazut, a invierii si indumnezeirii lui, pe Preasfanta si de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria. Iar cand ea a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o la Templu si au incredintat-o preotilor. Deci, luand-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o in cele mai dinlauntru ale Bisericii unde, o data pe an, intra numai singur arhiereul. Si acesta a facut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea sa se nasca dintr-insa, spre indreptarea si mantuirii lumii cea stricata prin pacat. Si a ramas fecioara acolo, petrecand doisprezece ani de sfanta vietuire. Ca erau la Templul din Ierusalim trei randuri de chilii, in care locuiau, cu frica de Dumnezeu, fecioare si vaduve inchinate Domnului, precum si preotii si slujitorii, traind din averea Templului. Si in acest loc de buna crestere, Sfanta Fecioara, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai in varsta, lucrul de mana, citirea Scripturii si indeosebi rugaciunea.
Iar cand s-a apropiat vremea dumnezeiestii Buneivestiri, iesind de la Templu, Sfanta Fecioara a descoperit arhiereului si preotilor ca ea, inca din leagan, este fagaduita lui Dumnezeu si ca ea insasi a ales o viata de feciorie neintrerupta.
Drept aceea, la 15 ani ea a fost logodita cu dreptul Iosif, rudenia sa, de 84 de ani, ca, sub chipul casatoriei, sa se pazeasca curata in lume; si astfel, Iosif logodnicul, a slujit ca martor la Nasterea cea fara prihana a Domnului, cat si ca ocrotitor la fuga in Egipt si la intoarcerea de acolo la Nazaret, in pamantul lui Israel. .
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.