Miercuri 22 decembrie, cu binecuvantarea Preasfinţitului Parinte Ambrozie, prin intermediul Centrului Cultural „Nichifor Crainic", din incinta Sediului Administrativ s-a desfasurat Conferinta "Nichifor Crainic, 122 de ani de la nastere"la care au luat parte membrii Organizatiei Nationale "Cercetasii Romaniei" filiala Giurgiu dar si peste 40 de tineri din liceele Giurgiuvene.

S-au luat in discutie atat personalitatea remarcabila a lui Nichifor Crainic, cat si modul de promovare, pe viitor, al acestuia in tara si strainatate.

Ion Nichifor Crainic (nascut Ion Dobre la 22 decembrie1889, Bulbucata, judetul Vlasca — d. 20 august1972, Mogosoaia langa Bucuresti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, editor, filosof (creator al curentului gandirist), si teolog roman cunoscut ca unul dintre principalii ideologi din Romania. Pe plan politic s-a plasat traditionaliste religioase, sustinand ca Romania trebuie sa ramana credincioasa mostenirii spirituale crestin-ortodoxe

Scurt traseu biografic
• A studiat teologia la Bucuresti si a obtinut doctoratul in filosofie la Viena.

• Profesor de teologie la Seminarul Teologic de la Bucuresti si la Facultatea de Teologie de la Chisinau
• Poet, publicist, editor, redactor, pedagog, teolog, Secretar General al Ministerului Cultelor in guvernul legionar.
• Directorul ziarului "Calendarul" aparut la Bucuresti in 25 ianuarie1932, suspendat la 24 martie1932 din ordinul guvernului aflat atunci la conducerea tarii, reapare la 9 iunie al aceluiasi an, continuandu-si activitatea pana la finele anului 1933, cand, pe 29 - 30 decembrie, este din nou suspendat pentru pozitia sa deschis legionara.
• Dupa suspendarea ziarului "Calendarul" Nichifor Crainic arestat si internat la inchisoarea Jilava.
• In 1940 este ales membru al Academiei Romanesi reconfirmat post-mortem in 1994.
• Detinut politic sub regimul comunist intre anii 1947-1962.
• Eliberat la 26 apr. 1962 de catre autoritatile comuniste este cooptat in redactia revistei oficiale „Glasul Patriei", destinata intelectualilior romani din strainatate, unde devine redactor, pana la pensionare in 1968.

Activitatea literara
Crainic a debutat ca poet inaintea primului razboi mondial. Ca scriitor si teolog a condus revista "Flamura" si a fost directorul si mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelica, "Gandirea".

La inceput a colaborat cu poezii la diverse publicatii literare si nationalist-traditionaliste: "Ramuri", "Luceafarul", "Drum Drept", "Flacara", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Romanesc". Dupa stramutarea revistei "Gandirea" de la Cluj la Bucuresti, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu.

In "Gandirea" au aparut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politica nationalista a curentului "gandirist". Acesta fusese tributar ortodoxismului. A elaborat apoi, in 1938, teoria "statului etnocratic" in lucrarea "Ortodoxie si etnocratie".

Dumitru Staniloae il descrie pe Nichifor Crainic cu urmatoarele cuvinte: "Nichifor Crainic este cel dintii teolog roman din epoca moderna a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strimt si ocolit al specialistilor, prezentind-o, intr-o forma impunatoare, atentiunii generale a lumii intelectuale. Nichifor Crainic innoieste prin reactualizarea traditiei intr-o teologie care se multumea cu citeva coji din aceasta traditie, primite pe calea si de multe ori prin interpretarea ocolita a teologiilor apusene", savirsind "o adevarata restaurare a teologiei romanesti in duhul ortodox"

Perioada postbelica
Condamnat la inchisoare pe viata in 1945, este arestat in 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Vacaresti si Aiud. A fost eliberat in 1962. Intre 1962 - 1968 Nichifor Crainic colaboreaza la redactarea ziarului "Glasul Patriei" . Moare la 20 august 1972.

In volumul II de Memorii, Crainic povesteste despre chinurile pe care le-a indurat: foamea, mizeria, bolile, asupririle colegilor de celula si a panicilor, al caror tel parea ca este exterminarea prizonierilor. Sufera mai ales de imposibiliatea de a fi alaturi de fiica sa, Nina, ramasa singura dupa ce mama ei si sotia domnului Crainic, Aglaia, a murit de pmeunonie in vara lui 1945, cand el inca pribegea prin tara. Cat despre calvarul trait in inchisoare, Crainic povesteste: „Forma culminanta a foamei, inainte de moarte, e casexia. Un fenomen care a aparut dintr-o data la noi. Ai fi zis ca e o molima, dar nu era. Casexia nu are nimic molipsitor. E un fenomen fiziologic provocat de o foame maxima. In cateva zile majoritatea dintre noi ne-am umflat ca niste butoaie (.) Umflatura incepea de la picioare si se ridica necontenit in sus, pana cuprindea tot corpul si membrele. Erau oameni care, vazandu-i a doua zi cu fata umflata, nu-i mai recunosteai."

Distinctii
• Laureat al Premiului National pentru poezie (1930)
• Doctor honoris causa al Universitatii din Viena (1940)

Republicari postume
• Poezii. Memorii scrise in timpul detentiei: "Zile albe, zile negre" (1991).
• Sfintenia - implinirea umanului, Curs de teologie mistica (1993)
• Nostalgia paradisului (1994)
• Puncte cardinale in haos (1996 si 1998)
• Ortodoxie si etnocratie (1997)
• Tara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944 (1997)
• Dostoievski si crestinismul rus (1998)
• Spiritualitatea poeziei romanesti (1998)
• Teologie si filosofie. Publicistica 1922-1944 (2010)

Sursa:episcopiagiurgiului.ro

.